Arhiva categoriei: More than thoughts

Ciupeşte-mă

Nu foarte tare. Atât cât să ştiu că nu visez. Atât cât să nu-ți mai reconstruiesc chipul din memorie. Atât cât să nu te mai caut, inconștient, cu privirea oriunde m-aş afla. Atât cât să ştiu că acum vei rămâne lângă mine. Atât cât să ştim, amândoi, că nimic altceva nu mai contează. Ciupeşte-mă Uşor,…

Trece lebedele-n zare

Eu mă uit. Ele dispare. Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.” Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident. Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să…

Un strop de primăvară

Picături de gânduri. Vis. Uneori un zâmbet. Alteori lacrimi. Tocmai s-a încheiat prima ploaie de primăvară. Încă februarie. Am ieşit afară să o simt. Până la piele. Rece. Cuminte. Pătrunzătoare. Uneori e mai uşor să plângi în ploaie. De dor. Și să zâmbești că nimeni nu observă, nimeni nu întreabă da’ de ce?, da’ ce…

Despre două cafele. Cu şi fără zahăr.

Despre el. Despre mine. Despre noi. Despre când ştii că e pentru totdeauna. Pur şi simplu ştii. Două cafele, vă rog: una amară, fără zahăr, fără lapte şi o a doua cu muuult zahăr şi lapte. Mulțumim! Cum stăteam eu aşa frumos, cocoțată pe un maldăr de deziluzii, dureri şi speranțe irosite, cu un suflet…

Despre minciună

Mecanism de apărare. Teamă. Proiecții. Atunci când eram copil, cumva captivă într-o arhitectură emoțională destul de complicată, am primit rolul Minciunica într-o piesă de teatru pe care urma să o maimuțărim în fața părinților noştri cu o numaiştiucare ocazie. Nu era o întâmplare, nu era aşa o chestie picată din neant, fără vreo legătură cu…

Dincolo de lehamite

Vin alegeri. Apa caldă lipsă. Căldura este sufletească. Infractorii dansează liberi pe străzi. Economia stă în cap, iar Bugetul e la ski. Nu ştiu despre ce să scriu mai întâi. Poate despre faptul că observ cum oamenii încep să îşi monteze sisteme de securitate pe la case. Cred că o fac aşa… for fun. În…

Da, și Indiferența Ucide!

Candele aprinse pentru fiecare viață pierdută în hăul sistemului românesc de sănătate. andele aprinse pentru fiecare spirit de copil care piere în malaxorul educației noastre de astăzi. A venit și, aproape, a și trecut toamna. În ultima vreme, nu am mai simțit nevoia să îmi înșir gândurile. Dar mă tratez 🙂 . Am fost la Marșul…