3 ani. Greu şi târziu am înțeles ce înseamnă acest, deja clişeu,”burn-out”. Chiar şi când m-am prins, am intrat în modulul „negare”. Nu, nu mi se poate întâmpla mie asta. Nu-mi place să fiu „la modă”. Nu, nu am tocmai eu o relație profesională profund toxică. Mi-am fript creierul până în punctul în care orice…
Dacă tu ai fi clapele albe, strălucitoare, ordonate, eu aş fi bemolii şi diezii, negrele, uneori mate, care dau fie tonul trist sau optimist, fie dezacordul. Noi doi suntem piesa nescrisă încă, ne va cânta un copil la un curs oarecare de pe o partitură rătăcită. Va zâmbi. Va fi un cântec hai-hui. Ca un…
Cafeaua cu gânduri Când a trecut aproape un an? Cum te-ai furişat atât de adânc în sufletul meu? Cum de te exişti, minune? Şi cum de ne-am găsit? Azi mi-am îmblânzit și eu cafeaua cu un strop de lapte şi un pic de zahăr. Cu picioarele strânse la piept şi cu o cană plină şi…
Eu mă uit. Ele dispare. Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.” Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident. Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să…
Picături de gânduri. Vis. Uneori un zâmbet. Alteori lacrimi. Tocmai s-a încheiat prima ploaie de primăvară. Încă februarie. Am ieşit afară să o simt. Până la piele. Rece. Cuminte. Pătrunzătoare. Uneori e mai uşor să plângi în ploaie. De dor. Și să zâmbești că nimeni nu observă, nimeni nu întreabă da’ de ce?, da’ ce…
Mulți ani amânată. Mult prea mulți. Pe când aveam cam 3-4 ani, la bunici, exista tot timpul în curtea casei lor o dună maaare de nisip fin pe care îl cuprindeam în pumnişori şi îl aruncam, ziceam eu, în Soare. Apoi îl priveam, cumva cu încetinitorul în mintea mea, cum străluceşte atunci când pluteşte în…
Despre el. Despre mine. Despre noi. Despre când ştii că e pentru totdeauna. Pur şi simplu ştii. Două cafele, vă rog: una amară, fără zahăr, fără lapte şi o a doua cu muuult zahăr şi lapte. Mulțumim! Cum stăteam eu aşa frumos, cocoțată pe un maldăr de deziluzii, dureri şi speranțe irosite, cu un suflet…
Mecanism de apărare. Teamă. Proiecții. Atunci când eram copil, cumva captivă într-o arhitectură emoțională destul de complicată, am primit rolul Minciunica într-o piesă de teatru pe care urma să o maimuțărim în fața părinților noştri cu o numaiştiucare ocazie. Nu era o întâmplare, nu era aşa o chestie picată din neant, fără vreo legătură cu…
Vin alegeri. Apa caldă lipsă. Căldura este sufletească. Infractorii dansează liberi pe străzi. Economia stă în cap, iar Bugetul e la ski. Nu ştiu despre ce să scriu mai întâi. Poate despre faptul că observ cum oamenii încep să îşi monteze sisteme de securitate pe la case. Cred că o fac aşa… for fun. În…
Candele aprinse pentru fiecare viață pierdută în hăul sistemului românesc de sănătate. andele aprinse pentru fiecare spirit de copil care piere în malaxorul educației noastre de astăzi. A venit și, aproape, a și trecut toamna. În ultima vreme, nu am mai simțit nevoia să îmi înșir gândurile. Dar mă tratez 🙂 . Am fost la Marșul…
Gânduri Pixelate 