Arhiva categoriei: Fără categorie

Ciupeşte-mă

Nu foarte tare. Atât cât să ştiu că nu visez. Atât cât să nu-ți mai reconstruiesc chipul din memorie. Atât cât să nu te mai caut, inconștient, cu privirea oriunde m-aş afla. Atât cât să ştiu că acum vei rămâne lângă mine. Atât cât să ştim, amândoi, că nimic altceva nu mai contează. Ciupeşte-mă Uşor,…

Cafea cu gânduri

Neagră. O vreme a fost cu lapte şi un strop de zahăr. Now is black. Am ieşit de câteva luni bune din lumea politică. Acum doar „admir”, când şi când, de pe margine, spectacolul oferit de către actorii politici. Despre cei aflați la guvernare nu pot spune decât atât: un dezastru. Dacă n-ar fi atât…

Burn out coffee

Când oboseala devine odihna zilnică. Pâna la urmă, în lumea asta, ce contează? Zilele trecute, din nişte poveşti întâmplătoare, am primit vestea că un om pe care l-am respectat enorm, un om cu o inteligență  uluitoare şi cu un simț al umorului debordant, nu mai este printre noi de aproape un an. Mi-am simțit lacrimile…

Trece lebedele-n zare

Eu mă uit. Ele dispare. Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.” Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident. Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să…

Un strop de primăvară

Picături de gânduri. Vis. Uneori un zâmbet. Alteori lacrimi. Tocmai s-a încheiat prima ploaie de primăvară. Încă februarie. Am ieşit afară să o simt. Până la piele. Rece. Cuminte. Pătrunzătoare. Uneori e mai uşor să plângi în ploaie. De dor. Și să zâmbești că nimeni nu observă, nimeni nu întreabă da’ de ce?, da’ ce…

Despre minciună

Mecanism de apărare. Teamă. Proiecții. Atunci când eram copil, cumva captivă într-o arhitectură emoțională destul de complicată, am primit rolul Minciunica într-o piesă de teatru pe care urma să o maimuțărim în fața părinților noştri cu o numaiştiucare ocazie. Nu era o întâmplare, nu era aşa o chestie picată din neant, fără vreo legătură cu…

Atelierul sufletelor frânte

Pe vârfuri, printre viețile noastre. Cei care mă citiți de ceva timp ştiți deja că nu mi-a fost deloc uşor la început să îmi înşir gândurile, chiar și virtual. Încă mă tratez. De aceea am să vă povestesc acum aventura mea în lumea oamenilor singuri. De unde? Să nu râdeți, de pe o platformă de…