Arhiva categoriei: Cu maimuta la psihoterapie

Atelierul sufletelor frânte

Pe vârfuri, printre viețile noastre. Cei care mă citiți de ceva timp ştiți deja că nu mi-a fost deloc uşor la început să îmi înşir gândurile, chiar și virtual. Încă mă tratez. De aceea am să vă povestesc acum aventura mea în lumea oamenilor singuri. De unde? Să nu râdeți, de pe o platformă de…

Și m-am făcut și “politician”

Dragii mei, m-am înscris într-un partid. Asta e, am făcut-o și p-asta. Pentru prima oară în viața mea, sunt membru de partid. De ce? Pentru că m-am săturat să tot ies în stradă și să nu se întâmple nimic. Nu m-am înscris pentru vreo funcție, ci pentru că vreau să fiu și eu o rotiță…

În piele groasă de mesedist

Ghid de supraviețuire politică în vremea puiei (scuzați dativ-genitivul, de reținut însă 🙂 )   Mă numesc Puienel Mesedistu. Sunt un om aranjat, familie aranjată, copiii îmi sunt la ministere, posturi cinstite, nevastă-mea e bine, la o companie din asta de stat. Avem câteva căsuțe, câte una pentru fiecare, nu se ştie niciodată. Doar am…

Gânduri înghețate

Primăvară cu patine. Copiii o așteaptă pe femeia cu firea roz să anunțe zile libere.Fibi e confuză. Meditez, înghețat, la nemurirea sufletului. Pinocchio se luptă cu Daddy. Vioreaua nu înțelege nimic. Despre drepturile porcului când vorbim?   Deși, așa cum povesteam în câteva articole anterioare, am, sporadic, ceva atacuri de panică asezonate cu anxietate, zilele…

Cu ipocrizia la terapie (I)

Jurnalismul echidistant. Imparțialitatea. Să gândim pozitiv. Din când în când.     2+2= 7              – fals 2+2= 10             – fals Sau: 2+2= 4              – adevărat 2+2= 3              – fals Un clișeu/zicală/proverb folosit, relativ, des este acela că “adevărul se află întotdeauna la mjloc”. Eu cred că adevărul se află undeva, nu neapărat sau arareori la mijloc. De…

Viața în roz-maroniu

Toate merg unse. Salariile cresc. Autostrăzile brăzdează harta țării. Spitalele sunt civilizate, directorii de spitale numiți pe bază de competențe. Copiii merg fericiți la școală. Viața e roz. Sau roșie. Sau maro. Nu mă prind încă.   Nu se închid școli. Asta ca să fie clar. Știrile astea sunt false. Oamenii răi, tefeliștii, neadaptații acestor…

Cu dezamăgirile la terapie

Președintele. Eu. Noi. Așteptări. Detașare.   La alegerile prezidențiale din 2014, trebuie să recunosc, nu am fost un fan al actualului Președinte. Era, în mintea mea, un reprezentant al monstrului numit USL și rupea o limbă română de te lua somnul. Greoi, forțat să adopte partitura anticorupție, deși nu părea un mare susținător, un pic…

Cu viitorul la terapie

Poveste la o cafea. Înnorat. Toamnă.   Astăzi, după obişnuita maimuțăreală matinală cu fiică-mea (mama, mai avem gem de gutui? Mama, unde e untul? Mama, azi ninge? Mama, unde îmi sunt căştile? …), îmi ocup fericită locul în şezlong şi îmi savurez cafeaua. O privesc cum stă întinsă pe canapea şi, când şi când, îmi…