Nu foarte tare. Atât cât să ştiu că nu visez. Atât cât să nu-ți mai reconstruiesc chipul din memorie. Atât cât să nu te mai caut, inconștient, cu privirea oriunde m-aş afla. Atât cât să ştiu că acum vei rămâne lângă mine. Atât cât să ştim, amândoi, că nimic altceva nu mai contează. Ciupeşte-mă Uşor,…
Dacă tu ai fi clapele albe, strălucitoare, ordonate, eu aş fi bemolii şi diezii, negrele, uneori mate, care dau fie tonul trist sau optimist, fie dezacordul. Noi doi suntem piesa nescrisă încă, ne va cânta un copil la un curs oarecare de pe o partitură rătăcită. Va zâmbi. Va fi un cântec hai-hui. Ca un…
Cafeaua cu gânduri Când a trecut aproape un an? Cum te-ai furişat atât de adânc în sufletul meu? Cum de te exişti, minune? Şi cum de ne-am găsit? Azi mi-am îmblânzit și eu cafeaua cu un strop de lapte şi un pic de zahăr. Cu picioarele strânse la piept şi cu o cană plină şi…
Pe aripile întinse Pe zborurile neobosite Să nu laşi priviri învinse Să nu stingi visuri nerostite. Pe urma zilei de mâine Să nu calci cu durere Pe lacrima urmei de ieri Să săruți cu putere. Cuprind umbra brațelor tale Şi de dor n-o pot desprinde. Atingi umărul umbrei mele Şi la pieptul tău îl poți…
Mulți ani amânată. Mult prea mulți. Pe când aveam cam 3-4 ani, la bunici, exista tot timpul în curtea casei lor o dună maaare de nisip fin pe care îl cuprindeam în pumnişori şi îl aruncam, ziceam eu, în Soare. Apoi îl priveam, cumva cu încetinitorul în mintea mea, cum străluceşte atunci când pluteşte în…
Despre el. Despre mine. Despre noi. Despre când ştii că e pentru totdeauna. Pur şi simplu ştii. Două cafele, vă rog: una amară, fără zahăr, fără lapte şi o a doua cu muuult zahăr şi lapte. Mulțumim! Cum stăteam eu aşa frumos, cocoțată pe un maldăr de deziluzii, dureri şi speranțe irosite, cu un suflet…
Pe vârfuri, printre viețile noastre. Cei care mă citiți de ceva timp ştiți deja că nu mi-a fost deloc uşor la început să îmi înşir gândurile, chiar și virtual. Încă mă tratez. De aceea am să vă povestesc acum aventura mea în lumea oamenilor singuri. De unde? Să nu râdeți, de pe o platformă de…
Dragii mei, m-am înscris într-un partid. Asta e, am făcut-o și p-asta. Pentru prima oară în viața mea, sunt membru de partid. De ce? Pentru că m-am săturat să tot ies în stradă și să nu se întâmple nimic. Nu m-am înscris pentru vreo funcție, ci pentru că vreau să fiu și eu o rotiță…
Candele aprinse pentru fiecare viață pierdută în hăul sistemului românesc de sănătate. andele aprinse pentru fiecare spirit de copil care piere în malaxorul educației noastre de astăzi. A venit și, aproape, a și trecut toamna. În ultima vreme, nu am mai simțit nevoia să îmi înșir gândurile. Dar mă tratez 🙂 . Am fost la Marșul…
– Interviu cu Silvia Dinică, senator USR- Reîntâlnire. Navigând în haosul politic. Cum reanimăm Educația în România? După o vară fierbinte, în care am fost gazați protestând pașnici, așteptăm încă dreapta judecată a tuturor celor vinovați de agresiunea fără precedent în istoria recentă. După o vară de implicare totală în strângerea de semnături pentru…
Gânduri Pixelate 