Toate articolele de ganduripixelate

Imi insir gandurile, asa cum vin ele, in speranta ca ele pot schimba lumea in mai bine :)

Border lines

3 ani. Greu şi târziu am înțeles ce înseamnă acest, deja clişeu,”burn-out”. Chiar şi când m-am prins, am intrat în modulul „negare”. Nu, nu mi se poate întâmpla mie asta. Nu-mi place să fiu „la modă”. Nu, nu am tocmai eu o relație profesională profund toxică. Mi-am fript creierul până în punctul în care orice…

Cafea cu gânduri

Neagră. O vreme a fost cu lapte şi un strop de zahăr. Now is black. Am ieşit de câteva luni bune din lumea politică. Acum doar „admir”, când şi când, de pe margine, spectacolul oferit de către actorii politici. Despre cei aflați la guvernare nu pot spune decât atât: un dezastru. Dacă n-ar fi atât…

Burn out coffee

Când oboseala devine odihna zilnică. Pâna la urmă, în lumea asta, ce contează? Zilele trecute, din nişte poveşti întâmplătoare, am primit vestea că un om pe care l-am respectat enorm, un om cu o inteligență  uluitoare şi cu un simț al umorului debordant, nu mai este printre noi de aproape un an. Mi-am simțit lacrimile…

Serendipity

Pe aripile întinse Pe zborurile neobosite Să nu laşi priviri învinse Să nu stingi visuri nerostite. Pe urma zilei de mâine Să nu calci cu durere Pe lacrima urmei de ieri Să săruți cu putere. Cuprind umbra brațelor tale Şi de dor n-o pot desprinde. Atingi umărul umbrei mele Şi la pieptul tău îl poți…

Trece lebedele-n zare

Eu mă uit. Ele dispare. Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.” Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident. Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să…

Un strop de primăvară

Picături de gânduri. Vis. Uneori un zâmbet. Alteori lacrimi. Tocmai s-a încheiat prima ploaie de primăvară. Încă februarie. Am ieşit afară să o simt. Până la piele. Rece. Cuminte. Pătrunzătoare. Uneori e mai uşor să plângi în ploaie. De dor. Și să zâmbești că nimeni nu observă, nimeni nu întreabă da’ de ce?, da’ ce…

Despre două cafele. Cu şi fără zahăr.

Despre el. Despre mine. Despre noi. Despre când ştii că e pentru totdeauna. Pur şi simplu ştii. Două cafele, vă rog: una amară, fără zahăr, fără lapte şi o a doua cu muuult zahăr şi lapte. Mulțumim! Cum stăteam eu aşa frumos, cocoțată pe un maldăr de deziluzii, dureri şi speranțe irosite, cu un suflet…