Trece lebedele-n zare

Eu mă uit. Ele dispare.

Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.”

Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident.

Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să te simți stingheră, în definitiv de ceva vreme nu mai ştiam nimic una de alta.

Ce am făcut în acest timp? Să ştii că eu cred că am iubit. Tare. Aşa de tare íncât mă întreb de ce dracului oi fi spus-o altădată în trecut. Şi nici măcar nu am ştiut. Mda, că e dor, că e îndrăgosteală, că e prosteală, ba prietenie adevărată, când colo: ditamai iubirea.

Iubire cu năbădăi, cu toane, cu ciondăneli, căzut în fund. La propriu și nu numai. De atâtea ori că am şi pierdut şirul.

Nu cred că am debitat mai multe prostii ca în aceste 2 luni adunate în toată viața mea. Urmă de rațiune nu găseam în vreo frântură de sinapsă rătăcită.

Şi iată-mă din nou cu capu’ntr-un frumos gard. M-am rătăcit de mine. Mă caut prin colțuri de suflet şi nu dau de nimic. E gol.

Cum am ajuns să număr din nou, după mulți ani, ochiurile din gard? Simplu, iubind un alt suflet în colțuri şi neputând să-i umplu cu golurile mele inima.

Ce facem noi două acum? Habar n-am. Vom sta ceva timp alături. Ha, de unde ştiu? Iubirea mea s-a dus oriunde altundeva mai puțin în suflet. Face orice altceva decât să se regăsească. Am dezamăgit-o.

Şi atunci stăm amândouă ca două veritabile proaste. Eu nu mai am putere să fug de tine, draga mea tristețe. Aşa că fă-te confortabilă, dă-ți hainele groase jos de pe tine şi nu mai sta de aiurea în uşă. Păşeşte cu încredere. Să bem o cafea împreună.

Afară e atâta linişte. A nins, iubire. „În luna lui Marte.”

P.S.: Te iubesc, Mr. Revolution! In a really, really big way. Cu toane, cu stări depresive, cu dureri, cu sarcasm, cu tot. Şi îmi e atât de greu să-mi resemnez sufletul, dar o fac dacă ție îți e mai bine fără el. Aşadar, foloseşte Ctrl+Alt+Del cu încredere! Cred că dă bune rezultate.

Văd eu ce fac cu dorul ăsta. Încă nu am nici cea mai vagă idee.