Alegeri

Despre viață. Despre azi. Despre mâine. Anxietăți. Choices.

Eu văd viața ca o sumă a alegerilor pe care le facem. Fiecare moment, pentru mine, este o alegere. Conştientă sau instinctivă. Bună sau rea. Inspirată sau mai puțin.

Cândva, nu atât de demult :), filmul „Propunere indecentă” mi-a trezit această perspectivă a alegerii. Demi îl alege pe Woody, nu pe Robert. Diana îl alege pe David şi nu pe John. M-a pus pe gânduri, la momentul acela, ideea în sine. Un bun prieten ironiza filmul, parafrazând un hit de-al lui Michael Jackson, şi îmi spunea, omorând orice urmă de romantism bineînțeles, că filmul  ar fi trebuit să se numească: Stupid Diana. Mă întreba el pe atunci: „ce femeie l-ar fi ales pe „prost”? „Eu”, îi răspund mândră nevoie mare de mine. Iar el îmi spune: „mno, atunci, femeie, nici tu n-ai multă minte.”

Da, alegem. Aproape tot timpul. Aleg să rămân sau să plec. Dacă atacul de panică mă domină sau nu. Dacă merg la vot sau nu. Dacă îmbrac vechile haine sau încerc ceva nou. Dacă pun ştampila pe o panaramă sau pe un om.

Dacă iubim sau nu. Ei bine, aici, iar prietenul cu pricina avea din nou ceva de comentat: „nu, tu! Nu alegi tu nimic. Iubirea e sau nu e. Ea te alege pe tine.” Eu: „Iubirea te alege? Hai, lasă-mă!.” Prietenul simpatic: „Nu, tu, Femeia!”.

Eu cred că alegem dacă ne deschidem către un alt om. Dacă îl lăsăm să pătrundă printre gândurile noastre. Cred că alegem şi dacă îl lăsăm să iasă. Prietenul (la nevoie se cunoaşte..): „Alegi pe dracu! Numai femeia îl alege pe prost.” Victima perfectă, simpaticul de el.

Printre îngeri acum, cred că se ciondăneşte cu ei pe condiția bărbatului în societate. Şi despre năpasta bărbatului ales de femeie pentru a fi iubit. Şi mai cred că-i şi convinge. Da, şi îi înjură pe comunişti. Pe cei din toate timpurile.

Duminică mergem la vot şi ALEGEM. Şi pentru cei care nu mai sunt printre noi azi răpiți de un sistem putred.