Miniştri, influenceri, „specialişti” în educație, mass-media
Am asistat de 2 luni la o luptă, la început surdă, apoi din ce în ce mai apăsată, cu toată camarila media în spate, pe subiectul susținerii fizice a examenelor naționale.
Un ministru depăşit de situație, dar cu pioni plasați în toate colțurile media, cu influenceri mimând obiectivitatea, dar fiind, în acelaşi timp, consilieri în minister, cu reprezentanți ai pārinților sau ai elevilor pe post de purtători de cuvânt ai ministrului, este menținut în funcție în ciuda nenumăratelor gafe şi a incompetenței vizibile de pe Lună.
Oameni care-şi dau cu părerea, numindu-i pe copii loaze, neavând habar de problemele cu care fiecare dintre ei se confruntă: părinți sau bunici cu boli asociate în risc de deces în caz de infectare, copiii înşişi cu boli asociate.
Toți îşi dau cu părerea. Copiii sunt victimele (a câta oară oare?) manipulărilor publice.
Cu un sistem medical în plop, şi plopul aflat în aer, ni se cere să avem încredere.
Încredere în cuvintele rostite azi de un ministru şi retrase ziua următoare. Încredere într-un haos general, fără nicio logică decizională. Să ne încredem copiii unui astfel de sistem. În care nimeni nu e responsabil pentru nimic.
Într-o pandemie aşa cum nu a mai fost în viețile noastre, li se cere unor copii, ținuți în izolare 3 luni de zile, să susțină examenele naționale într-un dispreţ total față de anxietatea generală a societății, şi a copiilor în special.
Unii au tupeul de a-i numi loaze pe motiv că nu au învățat şi de aceea îşi doresc echivalarea. Copii cu medii foarte mari, care au învățat şi care cer echivalarea muncii lor din toți anii de şcoală. Loaze.
„Notele sunt date din burtă” spune o tânără speranță politică, momentan doar reprezentant al copiilor din blocul ei. Serios? Din burtă? Şi ce ai reprezentat tu până acum, ingenuă domnişoară? Cum de până acum nu ai urlat dându-ți ochii peste cap în acelaşi timp cum o faci acum pe toate posturile tv despre notele astea? Cum ai ajuns în clasa în care eşti? Pe baza unor note false? Păi, ăsta îmi pare un autodenunț şi aş studia foarte atent cum ți-au fost ție acordate notele şi tuturor susținătorilor tăi.
În fine, copiii care anul acesta se află în an terminal sunt victimele acestei avalanşe de linşaj şi eroii noştri în acelaşi timp.
Ei nu au privilegiul de a trăi în Olanda, Franța, UK sau Slovacia. Ei, deocamdată, încă mai trăiesc în România unde, să nu uităm, suntem conduşi „meritocratic”. Într-o țară care îi tratează ca fiind loaze.
Eu nu îmi mai pot convinge copilul să rămână în România. Vă doresc mai mult succes vouă să-i convingeți pe ai voştri!
Gânduri Pixelate 