Candele aprinse pentru fiecare viață pierdută în hăul sistemului românesc de sănătate.
andele aprinse pentru fiecare spirit de copil care piere în malaxorul educației noastre de astăzi.
A venit și, aproape, a și trecut toamna. În ultima vreme, nu am mai simțit nevoia să îmi înșir gândurile. Dar mă tratez 🙂 .
Am fost la Marșul Comemorativ Colectiv, împreună cu fiica mea. Am fost și delegat la Referendum.
Dacă la Referendum, din ceea ce am observat eu, media de vârstă a participanților a fost undeva în jur de 70+ ani, la Marșul Comemorativ media de vârstă scade uimitor pe undeva pe la 30-40 de ani. La Referendum au venit să voteze și oameni cu adevărat bolnavi, cu suferințe cronice, severe. O doamnă, în vârstă, a venit într-o criză hipertensivă, târându-se, la propriu, pe ziduri dacă nu o ajutam noi. Un domn nu reușea să țină ștampila în mână. Altcineva a venit în cărucior. Oameni cu tot felul de probleme. Au venit să voteze pentru viitorul copiilor noștri. Așa spuneau majoritatea. Deci oameni la optzecișiceva de ani au venit să voteze pentru viitorul copilului meu.
La Marșul care comemorează viețile unor oameni care au pierit într-o imensă nenorocire, care a scos la suprafață fața hâdă a unui sistem de sănătate profund stricat, corupt și mincinos, am fost câteva mii de oameni. Poate au fost și bătrânii care au votat la Referendum, habar n-am. Eu nu i-am văzut, dar poate că au fost. Sper că au fost. Pentru că ei sunt deja victimele acestui sistem ticălos de sănătate. Altfel, jur că nu aș reuși să înțeleg schizofrenia asta: să vii la un vot împotriva unui pericol inexistent, cu perfuziile după tine (metaforic vorbind), și să nu înțelegi că ieșim în stradă și pentru condiții decente în spitale. Pentru că se fură și de aceea nu există medicamente și dotări. Nu un furt imaginar, ipotetic, ci unul real. PENTRU CĂ SUNTEM FURAȚI! Pentru că li se fură copiilor noștri viitorul.
Am obosit. Am obosit să tot merg, de aproape 2 ani, să cer o viață mai bună pentru noi toți. Am obosit și să contracarez tupeul unora care continuă să-i apere pe acești hoți care ne conduc, care ar fi în stare să ne scoată din UE pentru a scăpa de închisoare. Pur și simplu am obosit și să mă mai gândesc la asta sau să urmăresc știrile. Asta, însă, nu înseamnă că nu îmi pasă, ci doar că am obosit de atâta nepăsare. Când ieșeam la proteste, pe drumul spre Piața Victoriei, observam oamenii pe la scările blocului discutând despre prețul kilului de morcovi, ce a mai făcut pisica și alte diverse probleme grave ale existenței lor. Lumi paralele.
Sunt oameni care chiar cred că problemele acestei țări stau în completele de judecători de la Înalta Curte sau în protocoalele vieții. Nu mizeria din spitale sau faptul că ai noștri copii ies total nepregătiți pentru viață din școli.
Avem și alte lucruri de făcut și, efectiv, am obosit de atâta indiferență.
De ce tot spun asta? Pentru că, dacă am ieși ODATĂ, DEODATĂ, toți în stradă, am mătura orice urmă de politruc care a furat sau care s-a perindat, până acum, la putere. Nimeni nu ar îndrăzni să ridice vreun deget înspre noi dacă am fi milioane în stradă. Și toți acești mizerabili ar fi istorie. Nicio veorică, gigel, daddy, tăricel, molicel nu ar mai îndrăzni să ne persifleze. Și pentru că știu că vor exista oameni care vor comenta “da, da, voi vreți să vină ăia la putere, lasă că vă știu eu, și ăia nu au bască, soros, constelația planetelor, mercur retrograd blabla”, eu vreau să vină oameni curați și competenți, care, cu siguranță, nu vor fi perfecți, dar vor face tot ce pot ei pentru a ne fi mai bine.
Priviți fiecare candelă care arde la Colectiv. Este oricare dintre noi și fiecare dintre cei dragi nouă pe care i-am pierdut din cauza corupției. Din cauza acestor hoți care ne conduc și care ne vor proști. Și, cu fiecare minut stat în casă atunci când alți oameni sunt în stradă, se mai aprinde o candelă. O altă viață e pierdută, un alt suflet s-a rătăcit. De ce?
Pentru că și Indiferența ucide!
Gânduri Pixelate 