Ipocrizia Tradițională

Să mergem la Referendum ziceți, hm? Ca să definim ce? Ca să definim pe cine? Nu putem defini și nerușinarea? Dar ipocrizia?

 

Cred că dacă ar fi să existe o directă proporționalitate între mărimea cozilor la moaște, câți profund credincios-religioși avem, câte postări cu Doamne-ajută! sunt pe Facebook sau câți moraliști există în tradiționalul spațiu mioritic şi gradul de fericire sau de împlinire al oamenilor, am fi o țară Zen. Nu ar exista violență în familie, nu ar exista copii abandonați, nu ar pleca atâția tineri sau mai puțin tineri în afara țării și nici cerșetori la fiecare colț de stradă nu am mai avea.

 

Ca să sumarizez: gașca de penali aflată la putere ne cheamă la un Referendum prin care să definim clar familia tradițională în Constituție. S-a alăturat și TooHappy daniel, gașca lui de popi și nelipsita coaliție pentru familie. Au apărut mesaje (minune! Ta-daaam!) pe pâine, pe garduri, prin scările blocurilor cu îndemnuri la vot. Adică, toți acești minunați credincioși, cu Dumnezeu în suflet, mă cheamă și pe mine, mamă singură, la Referendumul pentru definirea familiei dintr-un bărbat și o femeie?

Băi, dar nu vă e rușine? Dar toți credincioșii aștia unde erau când noi demonstram împotriva furtului? Sau ăsta e ok?

Ne spun că homosexualii fură copii, au devenit inamicii preacredincioșilor. Suntem cu toate țiglele pe casă? Că trebuie ieșit pentru viitorul copiilor. Ăsta e pericolul pentru copiii noștri, capete pătrate? Nu hoția? Nu sărăcia? Nu mizeria din spitale? Nu lipsa educației?

Daddy ne explică, doct, că el votează la Referendum pentru că a crescut într-o familie tradițională. Păi, dacă un specimen ca el este creația familiei tradiționale nu mai bine stăm acasă într-o familie așa cum ne-o simțim fiecare? El a fost învățat în această familie tradițională să fure de la copiii săraci? Să își părăsească familia (la fel de tradițională, nu?) pentru o pitzi cu 30 de ani mai mică decât el? Că dacă te interesează ce fac alți oameni, în intimitatea lor, atunci hai să te examinăm și pe tine, măi, daddy, măi.

Dar, pe când toți aveau o părere despre Referendum, tradiții, dezbateri, perdele de fum, Daddy iese și ne spune că el vrea să ieșim din UE. Păi, nu? Dacă UE nu îl lasă să modifice cum vrea el legile penale, de preferat în așa fel încât să nu răspundă niciodată pentru nimic, cum să mai stăm în spațiul comunitar?

Deci, s-au gândit ei așa, de borfași zic, că nu ne mai trebuie Uniunea Europeană.

Se folosesc de acest Referendum care trezește tot felul de spaime și angoase, credincioase sau, pur și simplu, aliniate, superficial, la o așa-zisă morală, pentru a avea un pretext să înceapă extragerea României din UE. Ipocrizie? Puțin spus. Mai degrabă neobrăzare.

Eu cred că trăim vremuri interesante. Complicate, dar revelatoare. Oameni influenți, de cultură sau fără nu, dându-și măsura limitărilor lor cu titlu de axiome. Dezolant? Desigur, dar și lămuritor.

Rog trolii utili evlavioșii de conjunctură să își verse învățăturile alese și citatele cu copy-paste din Biblie pe alte pajiști. Pur și simplu, să își vadă de ale lor.  Nu consider că trebuie să îmi justific în vreun fel credința în Dumnezeu. Pentru că este o relație conceptuală și de conștiință între mine și El.

Nu cred că politicienii aflați acum la putere vor mai putea fi vreodată iertați pentru ceea ce au făcut societății noastre. Nicicând nu a fost mai evidentă antiteza dintre bine și rău, între conștiință și fariseism, între minciună și adevăr, între superficialitate și substanță, între interese și dedicare.

Nimeni nu fură niciun copil dacă nu îl părăsiți! Sunt centrele de plasament pline de copii abandonați! De unde atâta distorsiune logică încât să ajungi să te temi de o minoritate sexuală, când pericolul stă în indolența cotidiană și lipsa de educație?

Prezența la vot, însă, va gira o putere comunistoidă să ne arunce într-un haos pe care nu știu câți dintre noi vom mai rămâne să îl trăim. Probabil, vom pleca. Pentru copiii noștri!