Cu Educația la Urgență

– Interviu cu Silvia Dinică, senator USR-

Reîntâlnire. Navigând în haosul politic. Cum reanimăm Educația în România?

 

După o vară fierbinte, în care am fost gazați protestând pașnici, așteptăm încă dreapta judecată a tuturor celor vinovați de agresiunea fără precedent în istoria recentă. După o vară de implicare totală în strângerea de semnături pentru Campania cetățenească Fără Penali, mă reîntâlnesc cu Silvia, senator USR, ușor obosită după efortul susținut, dar cu atitudinea de “Nu avem timp de pierdut! Hai la treabă!”.

Gânduri Pixelate: Cum a fost?

Silvia Dinică: Strângerea de semnături? Revelatoare. Am ajuns în comunități uitate de lume, am vorbit cu atât de mulți oameni, cu atât de multe probleme. În comunitățile sărace viața este cu adevărat grea. Totul este o luptă. Nici nu pot cuprinde cu sufletul cât de greu trebuie să le fie acum când își pierd porcii din gospodării. Este o catastrofă din toate punctele de vedere: managerial, economic, industrial și uman. E inacceptabilă o asemenea desfășurare a incompetenței, cu implicații economice imense și cu drame umane greu de cuprins în cuvinte.

Gânduri Pixelate: Ai fost pe 10 august în Piața Victoriei?

Silvia Dinică: Da, am fost. Am stat într-o zonă mai retrasă cumva. Am plecat, însă, când am început să realizez că se arunca în noi, constant, cu gaze lacrimogene. Eu, personal, nu pot să înțeleg ce s-a dorit cu toată această agresiune dezlănțuită. Pur și simplu, este peste puterea mea de înțelegere. Dacă a fost o acțiune premeditată, mi se pare de un cinism vecin cu machiavelismul. Cum să vrei să rănești atâția oameni doar pentru că nu sunt de acord cu politica dusă de tine?!

Gânduri Pixelate: Care îți sunt planurile mai departe? Ce proiecte ai în lucru?

Silvia Dinică: Când am fost în Campania Fără Penali, cu caravana, în atâtea comunități, am văzut școli care, efectiv, erau într-o stare avansată de degradare. Copii aflați la munca câmpului alături de părinții lor pentru a-și asigura subzistența. Sunt comunități aflate la mâna câte unui satrap local care jonglează cu ajutoarele sociale și pe care nu îl interesează câtuși de puțin să asigure condiții decente copiilor pentru a învăța. De altfel, în asemenea localități am și întâmpinat mari probleme să putem aborda oamenii în cadrul campaniei de semnături. Majoritatea se temeau că află primarul și le taie ajutoarele de care depinde existența lor. Cum să își dorească astfel de edili oameni educați în comunitățile lor? Cum mai pot fi manipulați oamenii informați?

Așadar, am realizat că a devenit prioritatea mea numărul unu să găsesc soluții pentru a creiona un proiect viabil și realist de Reformă a Învățământului. Proiect plecat de la firul ierbii. Trebuie să reușim să aducem în acest secol educația rurală. De la managementul local al comunităților, sincer, nu am așteptări că vor veni propuneri. Există un mare interes ca oamenii să rămână captivi unor ajutoare sociale date după cum răspunzi la comenzile politrucului local. Acesta este adevărul, astea sunt datele problemei și eu am datoria să găsesc soluții ca lucrurile să se schimbe.

Gânduri Pixelate: Cum crezi că poți face asta?

Silvia Dinică: Voi discuta cu Asociații locale, cu ONG-uri cu activitate în domeniul Educației, voi căuta propuneri ale multor specialiști, profesori, dascăli dedicați. Fac un apel și prin intermediul acestui interviu către oamenii interesați, părinți, profesori, specialiști să mă contacteze. Ascult problemele întâmpinate, le notez, le dezbatem și trebuie să găsim soluții adaptate specificului nostru național.

Gânduri Pixelate: Nu crezi că acest cuvânt, “Reformă”, are un sens deja perimat? Că toți au reformat până au ajuns cu ficatul plasat în locul inimii, cu orașe pierdute în neant pe harta țării, cu o istorie făcută la fără frecvență, cu probleme la matematică în care ți se cere să afli vârsta unui copil știind că are ochii verzi?

Silvia Dinică: Da, am văzut că he-hăiala a ajuns, din păcate, și în manualele școlare. Este absolut incredibil nivelul incompetenței. Nu am să mă antepronunț acum legat de cum cred că ar trebui gândită programa școlară. Mă ajută faptul că am predat mulți ani și știu ce înseamnă la prima mână. Am să discut toate aspectele care țin de conturarea unui sistem robust de Învățământ cu oameni implicați, specializați. Fac multiple studii pe sistemele de succes din alte țări. Nu putem copia un sistem al unei anumite țări pentru că nu va fi adaptat specificului și problemelor noastre. Caut soluții pentru fiecare situație particulară.

Gânduri Pixelate: Crezi că se va schimba ceva la nivel rural dacă va crește ponderea oamenilor “cu școală”?

Silvia Dinică: Da, eu cred că numai prin educație vor reuși să devină, în mod real și de substanță, comunități. Vor reuși să își descopere oportunitățile locale fără să mai depindă de șantajul niciunui primar sau consilier.

Gânduri Pixelate: Mai crezi în România?

Silvia Dinică: Cu toată inima! Și nici nu îmi place să mă laud cu asta. Pentru România mă zbat, pentru copiii României caut soluții. Îmi doresc să nu ne mai plece copiii din țară. Fac tot ce pot și îi invit pe toți cei care își doresc un viitor bun pentru ei să mi se alăture în demersul meu de a găsi cele mai bune soluții pentru educația lor, a copiilor noștri.