-Cu artista Corina Emy-
Din ciclul interviurilor cu oameni care ne dau speranță, cu viziune, cu har, cei pe care eu i-am numit metaforic “Flori de Colț”, astăzi, dragi prieteni, ne întâlnim cu un artist. Un artist în prelucrarea ceramicii: Corina Emy, pe numele ei complet Corina Emy Ștefănescu.
Gânduri Pixelate: Corina Emy?
Corina Emy: Daaa. Atunci când eram mică, un bun prieten mi-a spus că prenumele Corina reprezintă dimensiunea mea de om rațional, procedural și logic, iar Emy este partea aceea din mine artistică, emoțională, mai chilly-willy. Până acum câțiva ani, pe toată perioada de aproape 20 de ani corporatiști, m-am cunoscut ca fiind Corina. În ultimii ani, am adăugat Corinei și pe Emy. Mă simt completă în aceste coordonate fine.
Gânduri Pixelate: Pictură? Ceramică?
Corina Emy: Când eram foarte mică, undeva în jurul vârstei de 2-3 ani, pe holul apartamentului din Brașov al părinților mei, a apărut, desenat pe pereți, un mare tren. Apoi, când ne-am mutat la casă, am început să desenez pe drum elefănței. Aveam o pasiune, o atracție specială către elefănței. Așa că, peste tot, prin sau pe lângă casa părinților mei, apăreau ei. Elefănțeii.
Mai târziu, am asistat la o discuție a părinților mei cu un cineva care le-a spus că fata lor are mâini de artistă. Am reținut figura panicată a mamei mele care, probabil, și-a spus că voi muri de foame ca artistă. Așadar, am învățat, cumva, treptat, să îmi reprim pornirea asta de a face ceva permanent cu mâinile (elefănței pe pereți desenați cu creta, pe drum, pe casă, pe lângă casă…). Am devenit, ușor, foarte Corina.
Gânduri Pixelate: Cum ai regăsit-o, după atâția ani, pe Emy?
Corina Emy: Așteptând, cuminte, momentul potrivit. Acest moment a venit, firesc, acum cîțiva ani. După ce l-am născut pe fiul meu cel mic, printr-un concurs de povești, de dorințe, am început să pictez. Am reînceput să pictez și ușor, ușor să mă reîntregesc. Apoi, după câțiva ani, mi-am dorit să îmi simt mâinile mai puternic ancorate în creație. Așa am ajuns la lut. Așa am ajuns să mă îndrăgostesc de ceramică.
Apoi a urmat o furtună interioară: procedura imi spune că ar trebui să fac într-un fel, pământul mi se cerea să îl ating într-un alt fel. Am învățat să le împac. Partea rațională a mea cu cea emoțională. Am empatizat, pe rând, cu fiecare dintre ele. Lupta Corinei cu Emy. Reconcilierea lor. A fost un drum. Drum pe care l-am parcurs cu împăcare de la un anumit punct. Am crescut împreună cu ceramica.
Gânduri Pixelate: Cine te-a îndrumat la început în această aventură?
Corina Emy: Domnul Nicolae Moldovan. Un artist consacrat, desăvâșit, un perfecționist al formelor foarte clar delimitate, perpendicularitate absolută, geometrie. A avut o imensă răbdare cu lupta mea, mi-a insuflat încredere în mâinile mele, mi-a arătat drumul pe care eu, acum, îl urmez cu pasiune. A fost ca o călătorie inițiatică, al cărei mentor s-a retras la Timișoara exact când eu, deși nu am realizat, eram pregătită să mă înfrunt și să mă împac cu mine, exact așa cum sunt. Domnului Moldovan îi păstrez o adâncă recunoștință pentru dedicare.
Gânduri Pixelate: Cum ai transformat pasiunea în business?
Corina Emy: Greu, încă sunt în plin proces de transformare. Adică până să ajung să mă pot ocupa propriu-zis de creație a trebuit să mă ocup de toate etapele birocratice de înființare a unei firme, de găsit contabil, de plătit contabil, de completat și depus tot felul de acte. Apoi a trebuit să fac site de prezentare a produselor, și, după ce am angajat pe cineva să îl facă, am realizat că trebuie să fac și un curs de web-design pentru a creiona site-ul așa cum îl vreau. Asta este, greu de împăcat un artist…
Gânduri Pixelate: Cum poziționezi Handmade-ul în peisajul românesc?
Corina Emy: La nivel de chilipir. Oamenii par să asocieze handmade-ul cu ciorapii tricotați, fără să jignesc pe nimeni sau să iau în derâdere această preocupare, este vorba despre o reprezentare în mentalul colectiv. Deși resursele și procesele sunt foarte elaborate și costisitoare, deși este vorba de un act de creație, original, unicat, în cele mai multe cazuri, el nu este apreciat ca atare.
În afara țării, lucrurile stau diferit. Dar asta este altă poveste pe care mă voi axa în perioada următoare. Îmi doresc ca produsele create de mine să stea și în case din Cehia, din Suedia, din Lituania, din Franța, Germania…
Nu am să intru într-un clișeu al deplângerii condiției de artist în România, eu chiar îmi iubesc țara, aici îmi cresc copiii, aici îmi pun gândurile în lut, aici am atelierul, aici e familia mea, aici e viața mea. Dar mi-aș dori ca oamenii să evalueze efortul depus, resursele implicate într-un proces de creație. Și să le prețuiască dacă acestea îi transpun într-o stare autentică reconfortantă.
Asta este tot ceea ce îmi doresc: să reușesc să transmit, prin creația mea, o parte din starea mea, până la urmă, o parte din ceea ce sunt eu la momentul modelării, cu mâinile mele, a pământului.
Puteți găsi creațiile ceramice ale Corinei Emy pe Facebook:
https://www.facebook.com/ceramix.art/
Sau pe site-ul:
Gânduri Pixelate 