Sfinția ta, veorică, not grateful for having to see you daily!
Veorică debitează zilnic atât de multe perle încât de abia le mai ținem șirul. Nu există apariție a madamei mândră-nfoiată-n draperii, fără coli scrise, uneori chiar și cu ele, după care să nu ne întrebăm, tâmp: bă, cum se zice corect? Ce, sfinția ta, maică, ai vrut să zici?! Vanghelie este, deja, intelectual rasat.
Daddy nu a reușit să găsească decât un analfabet care să execute, în orb, tot ce i se spune/trasează. Madama asta, înfoiată, se joacă cu siguranța națională, se joacă cu inflația, cu soarta țării și chinuie îngrozitor gramatica, logica și, de principiu, cam orice neuron care ne mai rămâne netraumatizat.
Cum e posibil să tolerăm un asemenea specimen la cel mai înalt nivel al statului? Cum e, totuși, posibil, ca, sâmbătă, terasele din Centrul Vechi să fie pline când se desfășoară un protest anunțat de acum o lună? Chiar ne convine ceea ce se întâmplă? Chiar nu înșelegem importanța momentului în care ne aflăm? NICI ACUM?
Ok, să acceptăm ipoteza că nu s-a realizat importanța alegerilor parlamentare trecute și de aceea oamenii nu au fost la vot. Dar, acum, după atâtea semnale evidente că se tinde spre o ieșire din UE prin persiflarea oficialilor europeni, a normelor europene, a regulilor care au stat la baza aderării noastre, tot se doarme? Pe terase? Really??
Ok, au fost organizate tot felul de concursuri, concerte, evenimente, frumos afară, dar chiar nu realizăm, NICI ACUM, că viitorul copiilor noștri, în această țară, este în pericol?
Sunt mulți care dau sfaturi, de pe margine, că protestele ar trebui să fie așa (într-un anumit fel, aliniat cu constelația planetelor), că ei de aceea nu ies, alții că sunt prea pașnice, de aceea mai bine pe canapea/terasă. Oameni buni, în curând, o să fie prea târziu să mai fie în vreun fel aceste proteste. Organizați-le voi mai bine! Și se va ieși. Nu uitați, însă, că sâmbătă seara eram înconjurați de jandarmi înarmați cu muniție adevărată, de asalt. Asta, așa, ca să aveți toate datele problemei atunci când comentați de pe terasă sau din canapea.
Cert este un lucru. Veorica este eternă. Ea nu are dileme existențiale, ea nu are îndoieli, ea execută, frumos, tot ce i se scrie. Ea vorbește. Ea înțelege ce anume. Sau nu. Daddy e fericit. Economia duduie. Profesorii, asociațiile lor sindicale, nu au probleme decât, poate, cu salariile, asta dacă nu primesc un post călduț din fire. Asociațiile sindicale medicale sunt la fel de mulțumite. Ele nu ies decât pentru bani, sporuri. Altfel, e mai bine pe canapea.
Nu-mi pierd speranța, cumva vom ieși din toată înfundătura asta, ceva trebuie să ne trezească, ODATĂ, pe toți cei care ne mai vrem copiii pe aceste meleaguri. Simt că nu ne vom pierde cu totul. Numai că ar fi frumos dacă ne-am regândi prioritățile, până nu devine prea târziu.
Foto: mesajul purtat de o Doamnă, cu demnitate, cu lumina inteligenței pe care, unora dintre noi, vârsta le-o conferă și care, cu amabilitate, m-a lăsat să îl imortalizez- Sâmbătă- 12 Mai 2018- Piața Victoriei
Gânduri Pixelate 