Mai avem timp de pierdut? Cam câte generații de “sacrificiu” să mai fie?
Este momentul să mă prezint. Eu sunt Ileana. Fiica mea are 16 ani și am trecut, alături de ea, prin toate etapele educației românești. Nu a dorit să facă meditații din principiu, iar eu i-am respectat deciziile argumentate cam de când mă cunosc cu ea, am avut și am încredere în ea. Nu a fost ușor. Nu de puține ori am fost intrigată de atitudini ale unor dascăli, de informații predate doar pentru a fi redate papagalicește, de atmosfera creată între copii de colegi de-ai lor cu mari carențe comportamentale, și pentru care psihologul școlii era doar un post bifat în organigrama școlii… Sunt atât de multe probleme.
Dar eu sunt un adult cu un bagaj emoțional și rațional tarat. Sunt dezamăgită de multe experimente eșuate, de schimbări de formă, nicicând de profunzime, cu impact real în acumularea unor cunoștințe care să rămână pentru toată viața cu ei. Ca și atunci pe când noi, părinții, eram elevi, informația se predă, de prea multe ori, cantitativ. Avem un sistem aflat în dependență de norocul de a avea un dascăl cu har care să facă dintr-o materie încărcată o călătorie interesantă în lumea cunoașterii și să reușească formarea unei culturi trainice.
De aceea mi-am propus să reușim să schimbăm “înțepenirea”. Cum?
Fiind vocea copiilor noștri. Ei știu cel mai bine problemele cu care se confruntă, ei știu ce anume i-ar face să meargă cu drag la școală. Noi suntem filtrul lor rațional. Noi putem pune informațiile strânse în fața specialiștilor în pedagogie, în psihologie, în sociologie și vom creiona o Reformă de substanță în educație.
Da, vom avea multe de înfruntat: de la sindicate care nu au nicio preocupare în ceea ce privește binele copiilor noștri, indolența din ministere, inspectorate, până la concurența sistemului privat care are tot interesul ca sistemul de stat să fie un permanent eșec. Acestea sunt cele mai mari provocări. Dar, dacă ne vom scutura din comoditatea lui “merge și așa”, și vom realiza că, cel mai probabil, copiii noștri vor părăsi țara asta în căutarea unei vieți mai bune pentru familiile lor, atunci vom putea pune lucrurile în mișcare.
Concret, cum putem face asta?
În primul rând, am creat un grup de dezbatere pe facebook: https://www.facebook.com/groups/2070335013213034/
Dacă vă doriți să mișcăm neschimbarea, alăturați-vă și participați, activ, la discuții. Avem nevoie de feedback-ul copiilor noștri la orice pas/etapă.
În al doilea rând, în urma unui îndemn al meu, făcut, acum ceva luni, într-un articol, am alături o doamnă senator (USR) care își dorește aceleași lucruri pentru copiii noștri. Vom demara o campanie de consultare a copiilor, însoțiți de părinți, pe un eșantion reprezentativ (pe intervale de vârstă)- la nivel de București, în primă fază, extrapolat apoi la nivelul întregii țări.
Este un drum deloc ușor, plin de provocări, dar nu cred că avem altă șansă ca națiune. Totul începe cu Educația.
Eu cred că, implicându-ne copiii în realizarea unui astfel de proiect, ei vor fi primii care se vor bucura dacă ideile le-au fost ascultate, dacă le este prețuită opinia, dacă avem, cu adevărat, încredere în ei.
Vă aștept, dragi părinți și dascăli, pentru început, în grupul constituit pe facebook (Ce își doresc copiii noștri de la Sistemul de Învățământ?) cu idei, cu desenele copiilor și, de ce nu?!, cu convingerea că, împreună, putem schimba ceea ce pare de neclintit. 🙂
Ileana
Gânduri Pixelate 