Lipsă. Tancuri politice. Motostivuitoare mândre. Bine că nu sunt femei, deși unii așa susțin. CCR se poate preocupa, oare, și de soarta victimelor, nu numai a inculpaților?
În tot pesedeul ăsta mare, plin de mici și bere pe datorie, o mai fi existând măcar un dram de conștiință? Dacă sunt deja victime ale recursului compensatoriu, este pregătit să își asume vreun brav om politic de-al lor aceste crime? Pentru că de la ministrul de resort nu mă aștept decât să le găseasca victimelor ceva probleme, poate n-aveau bască…
Dreptatea a devenit un cuvânt desuet? Un clișeu banal?
Dacă acești oameni au câștigat niște alegeri, votați de oameni, simpli sau nu, educați sau nu, obișnuiți- în principiu, cum se pot folosi de aceste voturi numai pentru a se scăpa pe ei înșiși de rigorile legilor? Cum e posibil ca aceiași votanți să le mai accepte micii și berea după ce au fost înșelați?
Suntem unii care ieșim în stradă pentru principii de bun-simț, perimate, poate, după reperele pesediștilor. Oare profesorii ni se alătură? Și mă refer aici la marea lor majoritate, nu la câteva persoane. Ies și ei și pentru altceva decât pentru salarii? Mă întreb… Pentru că nu îi văd să se alăture protestelor anunțate.
Oamenii din sistemul medical, marea lor masă, cărora le-au fost micșorate salariile, erau alături de noi, în stradă, anul trecut când ne strigam disperarea în fața nedreptății? Ei se alătură, oficial, protestelor care urmează?
În ziua de azi, am sentimentul că totul devine relativ. Sunt oameni care au destrămat familii, dar care acum dau lecții de moralitate, sunt bravi susținători ai familiei tradiționale, orice ar însemna asta. Sunt oameni care susțin legi favorabile infractorilor și care, mai apoi, dau lecții de drept pe unde apucă. Ipocrizia pare a fi un sport național.
În toată negura asta, întrevăd câteva raze de lumină. Azi- Președintele a înțeles că a fost votat pentru a își îndeplini funcția cu autoritatea subsecventă. Azi- un prim proces câștigat împotriva unui CCR care pare de neoprit în a rescrie Constituția, legile penale, în a netezi drumul tăvălugului politic. O rază de lumină suntem și noi. În fiecare zi. Și, prin solidaritate, suntem puternici.
Despre doamna veorica și bunul-simț nu am ce să mai scriu. Această legătură nu există. Veorica și bunul-simț fac parte din dimensiuni paralele. Din păcate, nici despre vreo relație a ei cu rușinea sau cu inteligența nu am prea multe de spus.
Fibi ar putea, liniștită, să dea lecții de conștiință, de bun-simț și de inteligență multor oameni, inclusiv sau mai ales motostivuitoarelor.
În imaginea emblematică a articolului: Fibi- surprinsă cu o alură ușor vinovată, un pic afectată după ce a prestat o mică prostioară 🙂
Gânduri Pixelate 