Iluzia perfecțiunii

Sau deziluzia. Avem probleme cu înființarea partidului Domnului Cioloș. Avem probleme cu USR. Niciunii nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre. Noi suntem perfecți. Pesedeul este perfect. Pesedismul este ideal. Suntem mai mult ca perfecți! 

 

Mă gândeam zilele trecute dacă le-a scăpat celor aflați la putere vreun domeniu neatins. Dacă e vreun domeniu în care nu-și bagă oamenii, rudele, prietenii, amantele. Numai în capitală înțeleg că undeva la 8000 de oameni vor lucra în firmele primăriei. Ce să le spui acestor oameni despre concurență, piață liberă, transparență, anti-corupție? Câți din cei care sar ca arși la criticile aduse pesedeului nu au un interes, o cunoștință, o găleată în plus, un job plătit să arunce cu noroi în tot ce prind pe internet? Cred că rămân destul de puțini cei care susțin, sincer, acest partid.

 

Și, în acest peisaj, mulți au probleme cu opoziția, fie că se numește USR, fie că se numește MRÎ. Deși sunt oameni care muncesc de le sar capacele în domeniile lor, nu sunt suspectați de vreo faptă de corupție, fac voluntariat, sunt oameni obișnuiți, nu au averile sărmanilor pesediști, nu ne plac. Păi, de ce se duc în Parlament cu tricouri? Ce e asta? Doar pesedeul respectă toate regulile democratice. De ce strâng semnături pe stradă și nu stau ei liniștiți că doar totul e perfect?! De ce se unesc oameni care au muncit cinstit și au tupeul să își lanseze partid?

 

Vrem să evoluăm, dar să nu se schimbe nimic.

 

Eu cred că, până nu ne vom schimba perspectiva din care privim oamenii politici, nu vom putea să înțelegem, nu vom vota (că suntem sătui, le știm deja pe toate, știm noi mai bine), vom fi veșnic reticenți. Știu, dezamăgirile trecutului ne bântuie. Dar ne suntem datori să nu ne pierdem speranța și să nu proiectăm fantomele și greșelile unor politicieni proveniți din negura neocomunismului asupra celor care nu fac decât să încerce să ne urnim din mocirlă. Altfel, vom număra găurile asfaltului de pe Otopeni, vom citi, în continuare, despre incompetența cronică din administrația românească. Această incompetență, acest nepotism de tip caracatiță ne costă vieți, destine. Vieți ale bunicilor noștri, ale părinților noștri, destine ale copiilor noștri. Pentru că sărăcia se citește în victime. Pentru că indiferența în Educație se citește în destine frânte. Pentru că indolența din managementul sănătății se citește în vieți distruse.

 

Am avut ocazia, în ultimele săptămâni, să lucrez la un proiect în domeniul Educației cu o doamnă senator USR. A fost primul meu contact cu un politician. (Vă voi povesti, în curând, despre acest proiect.) Știți ce mă impresionează în acest demers? Faptul că totul este tratat cu maximă seriozitate. Sincer, nu aveam așteptări, dar acești oameni m-au uimit prin unitatea lor, deși nu dispun, nici pe departe, de resursele partidelor mari, sunt eficienți, sunt deschiși la orice propunere pertinentă. Știu, unii vor spune că așa sunt ei acum, dar dacă ajung la putere sigur vor fi la fel ca toate partidele care s-au perindat pe la putere, se știe.

Nu dau în cărți, nu citesc în stele, nu pot garanta pentru nimeni pentru că, din păcate, de-a lungul timpului, au fost mulți oameni care m-au dezamăgit, asupra cărora am proiectat calități inexistente, captivi în limite de neînțeles pentru mine sau cu care, pur și simplu, am realizat mult prea târziu că nu avem principii comune. Nici eu nu sunt, nici pe departe, perfectă, dar mă ghidez după conștiință. Nu îmi accept, nu îmi îngădui să nu mă simt în echilibru cu conștiința mea.

Nu pot garanta că USR-ul va fi reperul absolut al competenței, dar, din ceea ce eu am văzut până acum, sunt oameni cărora, în prezent, CHIAR le pasă de noi, de copiii noștri, chiar vor să facă bine. Nu sunt perfecți, dar cine e perfect? Suntem noi perfecți?! Sunt conștienți că sunt lipsiți de experiență politică, dar nu asta ne dorim? Vrem aceiași politicieni versați în manevrat legi în favoarea lor?

 

Nu știu ce să zic despre concurența cu partidul Domnului Cioloș. Sper la multă maturitate de ambele părți, până la urmă, ăsta va fi testul conștiințelor lor.

 

Foto: Fibi este, însă, perfectă 🙂

1 comentariu

  1. Perfect punctat. Sunt in perfect acord cu parerile dumneavoastra, mai ales ca prima deceptie am suferit-o in ’90 cu partidul liber-schimbist. A fost prima oara cand am „gustat” traseismul politic. Cat despre USR, majoritatea sunt oameni cu reale competente.
    Legat de perfectiune. Poate fi privita si biblic: povestea lapidarii si cine ridica piatra. Dar, atunci ca si acum, ura pe de o parte, dorinta de spectacol si lipsa de minima gandire (manipulare?) intuneca mintile. Cat despre „micile avantaje”, din pacate nu am invatat ca sunt pe termen scurt si strepezesc dintii generatiilor viitoare (daca vor mai fi!).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s