Primăvară cu patine. Copiii o așteaptă pe femeia cu firea roz să anunțe zile libere.Fibi e confuză. Meditez, înghețat, la nemurirea sufletului. Pinocchio se luptă cu Daddy. Vioreaua nu înțelege nimic. Despre drepturile porcului când vorbim?
Deși, așa cum povesteam în câteva articole anterioare, am, sporadic, ceva atacuri de panică asezonate cu anxietate, zilele astea, simt cum mă sucesc, rapid, către depresie. Nici cafeaua nu mai e ce-a fost, nici primăvara nu pare că își mai aduce aminte de noi.
După o serie aproape interminabilă de răceli, lumea s-a întors, cumva, cu susul în jos: mă rog de fiica mea, cu scutirile în dinți, să nu meargă la școală. Iarna asta a avut mult prea multe zile în care a fost bolnavă și încerc s-o protejez. Mi-a dat de înțeles că pot merge să cânt la alte mese, pe ea nu o interesează. Copiii ăștia din ziua de azi… Unde e firea roz când ai nevoie de ea?!
Phoebe (aka Fibi) a crescut. E din ce în ce mai curioasă, explorează orice colțișor, turturește afectuos (nu miorlăie gratuit și o iubesc și pentru asta), se străduie să înțeleagă tot mai mult ce îi spunem, ne mângâie cu lăbuțele, ne îmbrățișează. O adorăm. Ea este un puiuț salvat de pe marginea drumului de prietena fiicei mele. Avea 2 luni, un picioruș accidentat de o mașină, era înghețată și orfană. Printr-un concurs de împrejurări, deși nu sunt un fan al pisicilor în general, am decis cu fiica mea că o vom adopta. Și este, de aproape 4 luni, membră a familiei noastre. Chiar acum mă supraveghează vigilent. Îi place foarte mult și ei să scrie pe laptop. Sau să îl oprească. Sau să întoarcă desktopul în diverse direcții. Sau să doarmă pe tastatură.
Am observat, periferic, și lupta lui pinocchio de dâmbovița cu daddy. Spectacol desăvârșit. Cine mai vede vioreaua cum se strecoară ea în clădirea de la Victoriei? Mai știe cineva cu ce se ocupă tanti în afară de a citi foi? Dacă vorbește liber, s-a încheiat. Gramatica acuză, brusc, ceva dureri de cap.
Nenea de la educație, nu genunche, “celălant”, nu știu dacă a înțeles cu ce ar trebui să se ocupe. E liniștit. Dinozaurii au semnat scrisoare frumoasă de susținere. Nu știu dacă a auzit de rezultatele de la simularea examenului de capacitate. Să nu-l deranjăm. Cine știe cu ce idei mai vine dacă se trezește!
Daddy zice ceva de pinocchio. Pinocchio se supără și dă interviu de câteva ore. Daddy ripostează. Pinocchio mai zice ceva. Totuși, cred că porcul, în toată povestea asta, este victimă colaterală. Nu pricep, asociațiile astea de protecție a animalelor nu au nimic de zis? Li se pare normal ca onoarea porcului să fie, la modul ăsta, pătată? Până la urmă, el era singurul care știa adevărul. Și a fost, brutal, ucis. CNA-ul ne aude?
Aș fi putut intitula articolul Povestea Porcului- in memoriam. Mă mai gândesc…
Fibi a adormit.
Gânduri Pixelate 