Gânduri. Fără concluzii. Încă.
Nu am avut cuvinte. Zilele astea, am simțit nevoia să meditez, să îmi așez gândurile. Decesul Regelui m-a marcat mai mult decât m-aș fi așteptat și mi-a indus o stare de introspecție pe care nu mi-am îngăduit s-o curm.
Antiteza asta dureroasă a timpurilor pe care le trăim m-a lăsat cu o stare pasiv-agresivă pe care încă nu știu cum s-o gestionez. Coincidența face ca, astăzi, Parchetul Militar să ne dezvăluie și faptul că Revoluția din 1989 a fost o diversiune atent planificată timp de 2 ani. Adică, după 28 de ani, aflăm că am fost cu toții victimele unei cinice, oribile, mizerabile butaforii. Care continuă și astăzi.
Cât cinism din partea acestor neocomuniști să ne dea lecții despre democrație! Cei care mergem în stradă suntem acuzați de unii comentatori/trolli că am fi anarhiști. Dar cei care distrug sistemul judiciar al unei țări ce sunt?! Dar cei care au fost în stare să pună în scenă, cu instrumente de mimare a sunetului, panica, pentru ca mai apoi să omoare oameni, ce sunt?! Dar cei care cheamă minerii pentru a omorî sau ciopârți sufletește oameni ce sunt?! Dar cei care l-au alungat și declarat Persona Non Grata pe Regele României ce sunt?!
Acești nerușinați își dau, azi, legi în scop personal. Acești măscărici dau legi pentru a introduce furtul în legalitate. Unde e decența aici? Unde este patriotismul cu care se bat în piept? Le este teamă că vor ajunge să își piardă funcțiile sau libertatea? Asta le este marea vitejie de oameni de stat? Nu sunt în stare să răspundă în fața legii, atunci modifică legea, vitejește ascunși în spatele votului popular, pentru a putea fura în continuare.
Nu mai am toleranță pentru spălații pe creier ale acelor televiziuni, dacă ei nu pricep nimic și cred, orbește, în continuare, ce li se servește pe aceste posturi, din punctul meu de vedere, nu pot fi decât lăsați în pace în aceeași dimensiune în care trăiesc. Nu le voi mai permite să verse nicio mizerie în comentarii. Aplic aceeași democrație care le place lor. De ce? Pentru că nu mai există argumente pe care să le aducă. S-au terminat. Nu mai există niciun “daaaa’ Băsescu, Boc, Iohannis, Floricica Dansatoarea, Soros, constelația planetelor”. La alte mese! Are și toleranța o limită. Nu vom schimba această țară în bine, din păcate, cu acești oameni. Cred că e momentul să îi lăsăm în lumea lor.
Mă întreb: dacă am pleca toți “tefeliștii” (așa cum, la modul peiorativ, le place lor să ne numească), toți oamenii decenți și cinstiți ai acestei țări, cine le-ar mai plăti pensiile? Oare antenele? Oare româniile paralele cu realitatea? Oare Daddy le aduce cu sacul din Brazilia? Sau celălalt din Serbia? Nu ar fi rău să își facă bine calculele pentru că s-ar putea ca dorința să li se îndeplinească. Eu, într-o țară aflată sub urgia dictaturii parlamentare, nu îmi voi mai lăsa copilul să trăiască. Nu mai putem sacrifica și generația copiilor noștri de dragul neadaptaților acestor timpuri.
După ce săptămâna trecută am pierdut cu toții un mare Om de Stat, învăluit în misterul decenței și în aura imensului respect pe care l-a avut față de această țară, netrebnicii și-au reluat preocupările. Nu e nicio surpriză. Dar mă întreb: oare noi mai suntem cei de acum două săptămâni? Oare nu ne e sufletul mai brăzdat de durerea viitorului pe care l-am fi putut avea? Oare nu se merită să-i aruncăm, odată și pentru totdeauna, la groapa istoriei pe acești neocomuniști, ascunși în toate partidele care s-au plimbat până acum la guvernare, care ne-au acaparat țara, care ne-au acaparat viitorul? Îi mai lăsăm să batjocorească și viitorul copiilor noștri?
La 30 de ani de când ei plănuiau marea diversiune prin care acaparau, 2 ani mai tărziu, puterea acestei țări, nu ar fi cazul să îi trimitem acolo unde le e locul?! Nu ar fi cazul ca, în numele decenței și al unui viitor mai bun, să ne trezim cu toții, cei care încă mai credem în cinste, și să ne înfăptuim viitorul protestând chiar și mut?!
“Vom avea o șansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastra răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele.”- Regele Mihai I al României
Sursa foto: http://metamodernmagazine.com
Gânduri Pixelate 