Dezbinarea familiei noastre

România. 2017.

Am început să îmi înșir gândurile, în scris, acum câteva luni. Când şi când, aleg să îmi promovez, minimal, câte un articol în ideea de a ajunge la oameni care pot rezona cu rândurile scrise de mine. Altfel, nefiind un jurnalist sau vreo personalitate publică, m-ar fi citit doar prietenii care mă cunosc deja, implicit şi modul meu de gândire.

De aici şi până la conspirații fanteziste este cale lungă şi plină de minciuni menite a mă denigra.

Cine sunt cei care mă acuză de tot felul de minuni? Oameni obişnuiți, unii chiar la o vârstă care ar trebui să le confere măcar aura înțelepciunii, români, ca şi mine, care ar trebui, teoretic, să îşi dorească binele acestei țări la fel de mult ca mine. Sunt acuzată că, dacă susțin libertatea de a ne exprima nemulțumirea, sunt vândută, cumpărată, cineva mă manevrează, evident, vreau să aduc forțele opoziției la putere, vreau să mişc Soarele către Vest.

Se gândeşte vreunul din cei neplătiți să împroaşte noroi (adică nu acele fantome virtuale cu 5 prieteni, maxim 20,  cu poze, eventual cu flori, peisaje, luate de pe internet, la profil) vreo secundă că poate cu toții ne dorim aceleaşi lucruri? Ce ne desparte? Ce anume ne face inamici?  Viziunile politice?  Asta ne defineşte pe noi?

Când am reușit, ca nație, să evoluăm şi să construim de-a lungul istoriei noastre? Nu atunci când am fost solidari? Nu atunci când ne-am unit pentru idealuri şi principii?

De ce credeți că noi, cei care acum cerem menţinerea principiilor democratice, care luptăm cu impostura, aşa cum putem,  suntem cei neinformați? Şi, dacă aşa ne considerați, de ce nu ne aduceți, concret, argumentația rațională şi, mai ales, sursa informării voastre. Nu aşa ar trebui să ne comportăm români cu alți români? Nu asta înseamnă înțelepciune? Nu asta înseamnă solidaritate pentru binele acestei țări?

Ce se poate clădi din ura pe care o împroşcați? Ați reuşi să nu urmăriți, o zi,  niciuna din nesfârşitele discuții de pe posturile de ştiri şi să vă trageți propriile concluzii?

Ați încercat, o secundă, să înțelegeți oamenii din stradă?  Principiile lor, reperele lor morale?  Înțelegeți că ei nu ies pentru bani, nu pentru că îi au de nu mai ştiu ce să facă cu ei, ci pentru că ştiu că, tolerând corupția, nici nu îi vor avea vreodată? Nu vom avea în continuare condiții decente în spitale, pentru că sunt indivizi care fură din banii bolnavilor de cancer, de exemplu, politruci puşi acolo pentru a gestiona eficient, pentru a face programe de tratament, fură de ordinul milioanelor de euro. De ce? Pentru că pot. Pentru că nu sunt interesați de altceva.

Şi noi ne atacăm unii pe alții?  Acum când solidaritatea ar trebui să ne redefinească? Stăm şi ne uităm în gurile unor nimeni de la TV care ne spun cum să gândim? Ăştia suntem?

Eu sper că vom renaşte ca națiune,  că solidaritatea, generozitatea morală şi înțelepciunea va triumfa.

Eu cred că fiecare om se naşte bun. Nu cred că ura, dezbinarea sau agresivitatea ne va duce către bunăstare morală şi financiară.

Eu cred că poate a venit timpul înțelepciunii nației noastre. E timpul să ne privim toți ca o familie. Numai aşa putem spera să ne reconstruim. Eu aşa cred…