De lamentări. Pentru găsit scuze. Pentru a ne ocupa mintea cu altceva.
Trecând de glume, pentru că nu mai e timp acum, și urmărind puțin câteva posturi de știri care modelează, din păcate, multe minți ale oamenilor acestei țări, realizez că nu mai am stare de nuanțe. Cei de la putere sunt cu toate motoarele turate la maxim pentru a ne întoarce în timp, pentru a obține controlul total al justiției. Nu sunt interesați de repercursiuni, nu au nici cea mai mică preocupare. Tot ce pare să îi intereseze sunt propriile lor destine.
Pot să mă acuze de ce vor postacii sau susținătorii actualei puteri (că sunt plătită, că fac jocurile nuseștiecărui partid, că sunt sorosistă, globalistă, că am interese, că sunt de pe Marte, că susțin că dețin adevărul absolut, că sunt cu băsescu, ba nu, cu Iohannis, cu oricine nu le place lor etc), îmi pare rău să le comunic că nimic din ce spun despre mine nu e adevărat, dar nu vreau să le zdruncin convingerile. Ceea ce se spune pe antene și alte posturi de știri e greu de contracarat prin câteva rânduri. E nevoie de o gândire critică, de un pic de viziune și de deschidere pentru a pune, măcar o secundă, sub semnul întrebării abordările absolut isterice ale acestor televiziuni. Dacă urmărești o oră, alternativ, unul dintre aceste posturi de știri ai senzația că urmează să aterizeze un asteroid peste noi și asta din cauza lui Iohannis, Băsescu, constelației planetelor, sorosistilor care îi amenință (nu am înțeles cu ce anume). Starea asta de panică permanentă, picurată în creierele oamenilor care îi urmăresc, cred că îi și face să fie atât de agresivi cu toți cei care nu sunt de acord cu ei. E greu de luptat cu o asemenea mașinărie de propagandă, cu moderatori care, efectiv, zbiară în studio la invitații care nu sunt de acord cu ei, care expun, cu aere de superioritate, puncte de vedere partizane cu titlul de axiome universale și care aduc, în permanență, în discuție un anume complot sau ceva conspirație (de aici clișeul cu “statul paralel”). Oamenii pot fi ușor manipulați dacă le sunt prezentate informații scoase din context și li se administrează, invariabil, o doză de exoterism conspiraționist (cu servicii secrete, puteri străine, ceva extratereștri) asezonat cu, nelipsitul, SENZAȚIONAL, excepțional, apocaliptic, exclusiv. Poate doar realitatea din buzunare și prețurile plătite în viața reală să îi mai poată scoate din transa indusă de aceste mașinării de propagandă. Altfel, să nu ne facem iluzii, nici acum nu vor înțelege ce se petrece. O spun cu o tristețe fără margini. Acești oameni sunt, poate, vecinii noștri, parinții noștri, colegii noștri, oameni obișnuiți, ca noi. Și da, ei beneficiază de bunăstarea virtuală infuzată constant de televiziunile aservite intereselor puterii. Asta este.
Mă tem că nu mai avem timp să vegetăm. Zilele acestea sunt decisive pentru viitorul nostru. Planurile de duminică, deși, poate de azi ar fi trebuit, în fine…, trebuie să includă, oriunde am fi, solidaritatea cu oamenii din stradă. Sunt nenumărate investigații independente, jurnaliști independenți (sponsorizați din donațiile noastre) care au materiale despre caracatița instalată la vârful statului nostru. Ne informăm și apoi decidem în consecință. Nu mai e timp de pierdut.
Știu, DNA-ul nu e perfect, justiția nu e perfectă, nimeni nu e perfect, nici măcar noi, dar modificările anunțate pe legile justiției, graba și momentul ales(sfârșit de an, oamenii prinși cu sărbatorile…), propaganda furibundă de pe posturile lor media, disprețul arătat față de punctul de vedere al magistraților, disprețul arătat față de consultarea Comisiei de la Veneția, în general, disprețul față de orice punct de vedere opus intereselor lor, ne obligă să reacționăm oriunde am fi. Reacționăm (deși suntem, mulți dintre noi, furioși) civilizat, hotărât și, mai ales, pașnic. Solidaritatea va fi marele nostru câștig și nu trebuie să uităm asta.
Zilele astea se hotărăște viitorul nostru și al copiilor noștri. Ne vor întreba, atunci când vor pleca din țară, noi unde eram când o gașcă de politruci ciopârțeau democrația noastră. Pentru că ei vor înțelege, mai bine decât noi, ce se va întâmpla. Îi putem întreba de pe acum dacă le-ar plăcea să trăiască într-o țară condusă de hoți.
De data asta, nu ne mai permitem să fim nici pesimiști, nici dezamăgiți, nici sătui, nici obosiți, nici prinși cu altele pentru că, pur și simplu, nu mai e timp pentru lamentări. Trebuie să ieșim din amorțire pentru că altă opțiune nu avem.
Sau mai avem: plecăm cu toții din țara asta, să mai rămână doar prăduitorii cu susținătorii lor. E simplu.
Sursa foto: Alexandru Socol BSk- pagina de Facebook
https://www.facebook.com/bsk.alex.9
Gânduri Pixelate 