Cu oboseala la o cafea

La o poveste. De dimineață. Toamnă.

 

Multe chestii de făcut azi. Multe au fost și ieri, și săptămâna trecută, și luna trecută, și …Așa că, azi, te-am invitat la o cafea. Pe tine, oboseala mea. Trebuie să punem un pic lucrurile în ordine.

Înțeleg, uneori, că și tu te mai enervezi și îmi aplici un atac de panică de toată frumusețea, când mi-e lumea mai dragă. Din senin, de preferat. Cu el deja am mai povestit, am ajuns la un oarecare armistițiu, dar când apari și tu, el rupe contractul. Îmi aplică un puseu de fibrilații de nu mă văd.

 

Așa că trebuie să povestim. Să îți explic. Ce? Uite, atunci când sunt obosită nici răbdarea mea nu mai este foarte tolerantă. Am, încă, o mulțime de lucruri de făcut așa că aș vrea să îți dăruiesc un binemeritat concediu. Ce zici? Un concediu ceva mai lung. Sau … ar mai fi o variantă.

Ieri povesteam cu un domn taximetrist care îmi spunea că suntem obosiți. Noi, toți. Că ăștia (politicienii) fac ce vor, fură tot ce se mai poate fura, iar noi suntem epuizați.

Uite, pornind de la discuția asta și de la aparentul tău refuz de a te duce în concediu, îți propun o afacere: te duci tu, frumos, dragă oboseală, pe la politicienii vieții. Le dai târcoale și când îi vezi că mai pun la cale un furtișag, zbang, tu ești acolo. Toată lumea ar fi fericită. Aș vrea să îi văd atât de obosiți încât nici să ridice mâinile la votul pe legile justiției să nu mai fie în stare. Să spună că sunt epuizați și că le e lehamite să mai fure. Ce zici? Adică mie mi se pare unfair ca ei să tot apară, neobosiți, prin diverse dosare din care aflăm cam cât ne-au furat și tu să nu prestezi nimic în direcția asta. Nu crezi că ai avea serios de lucru în direcția asta? Nu ar fi cazul să te simți și tu?

 

Eu așa mă gândeam. Ne-ai face tuturor un bine. S-ar putea să apară bani pentru sănătate, pentru câteva autostrăzi, pentru renovarea școlilor, soluții pentru traficul infernal, ne-ai scuti de statui de milioane de euro, iepurași spânzurați sau alte zdrăngăneli prin centrul orașului plătite tot de noi. Zic și eu…

Adică eu îți propun să te orientezi către alte zări. Să ne lași pe ăștia care mai avem câte ceva constructiv de făcut, pur și simplu, în pace.

 

Te-am servit cu o cafea, am fost prietenoasă, am stat la povești, zic că acum ți-am dat ceva idei de viitor. Mi-aș dori ca, dacă ne mai revedem, poate, tot la o cafea, să îmi spui și tu mai multe despre cum ți-a fost în excursia printre acești oameni. Îți promit că vor fi și flori lângă cafea dacă ai ce să-mi povestești. 🙂