Sfidarea

Tupeul. Nesimțirea. Ipocrizia.

 

După ce am publicat articolul anterior și am citit câteva din comentariile diverșilor cititori, am încercat, cu greu, să îmi stăpânesc furia. Am blocat useri și șters multe dintre aceste mesaje pe care, pur și simplu, le-am resimțit ca fiind de o mizerie morală, lipsă de suflet, de conștiință și pe care nu le mai pot tolera.

Am citit comentarii (câteva sunt încă vizibile) de-a dreptul năucitoare, care m-au făcut să mă întreb cu ce, oare, se deosebesc unii oameni de hiene? Cum pot exista astfel de oameni? Cum au ajuns în stadiul ăsta de îndobitocire? Cum poți contorsiona adevărul până în punctul în care să spui că am pierdut atunci pe “cel mai bun premier” și că asta a fost adevărata pierdere după Colectiv? Câtă antena x să consumi până să ajungi să ai creierul efectiv aplatizat? Pentru câți lei în plus la pensie, ajutor social sau salariu, îți pierzi rațiunea și sufletul?

Văd cum, la 2 ani de la cel mai mare dezastru de după Revoluție, factorii decizionali ai acelui moment nu au nimic să își reproșeze. În continuare, avem de toate. Sunt de vină tinerii care nu mai sunt printre noi. Suntem de vină noi toți cei care nu îi înțelegem pe ei, miniștrii, secretarii de stat o viață în funcție, managerii, marii profesori ai patriei, că au făcut ce trebuia. Aceleași clișee cu interesele obscure, cum clinicile din străinătate tânjeau după cocktailul autohton de infecții intraspitalicești. Oare nu s-au săturat de porcăriile astea spuse de atâtea ori? Oare ei chiar cred toate inepțiile pe care le spun?

Nu au făcut nimic în tot acest timp pentru a schimba din temelii sistemul sanitar, iar, când s-a încercat, vă mai amintiți de nuștiucare sindicat cum ieșise el, eroic, în față la Floreasca să demonstreze că nuștiuce drepturi salariale, desigur, le erau încălcate? Acum, același sindicat e bine, nu mai are nimic de obiectat. Lucrurile merg înainte la fel și asta le place. Bacteriile sunt tot acolo și tot atâtea, poate chiar mai complexe, infecțiile de asemenea, se moare în spitale din cauza lor, nu avem secții de arși decât pentru 5 persoane, nu știu dacă și în același timp internate, gândacii colcăie în continuare, numirile pe pozițiile de răspundere se fac politic si e ok, evident, pentru că, practic, nu au nicio responsabilitate, ei doar o pasează și nu le e ușor.

Da, am făcut trecerea de la atacurile de panică la cele de furie pentru că eu cred că așa chiar nu se mai poate. Enough is enough!

Până când atâta tupeu? Până când să mai moară oameni din cauza incompetenței, a lipsurilor, a mizeriei, a lipsei de responsabilitate? Până când să îți mai bați joc de copiii noștri în școli fără avize ISU și cu tavane ce stau să cadă pe ei? PÂNĂ CÂND?

Cum nu intră în pământ de rușine politrucii aceștia? Cum de îi tolerăm? De câtă sfidare mai este nevoie pentru a nu mai exista specimene care să ne explice nuanțele de gri?

“Cel mai bun premier”… eminent, un persecutat, un doctor specializat în minciună… Ăștia suntem? Astea ne sunt reperele? Numai atât putem? Cum de îi mai tolerăm? Cum au mai fost votați? În câte găleți socotești viitorul unei comunități? Unei țări?

Tupeul are vreo limită? Așa, in general vorbind? Dar nesimțirea? Dar nepăsarea?

Frământări și întrebări ale furiei cărora nu cred că le vreau aflat răspunsul. S-ar putea să fie destul de cinic.

 

Sursa foto: dreamstime.com

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s