Angoasele post-Colectiv

Medicul profesionist cu suflet versus “managerul”- medic al dezastrului

 

Retrăiesc, ca mulți dintre noi, clipele de coșmar de acum 2 ani. Colectiv m-a schimbat mai mult decât aș fi crezut că se poate schimba un om. Am empatizat cu fiecare părinte al copiilor aflați în club, în acea noapte. Atunci mi s-au declanșat, în cascadă, atacurile de panică. De ce? Pentru că ar fi putut fi și copilul meu acolo. Pentru că acolo erau copiii noștri, ai tuturor.

 

Recunosc, cu mâhnire, că încă nu pot citi dramele supraviețuitorilor până la capăt. Pur și simplu, lacrimile îmi șiroiesc de la primele rânduri ale lor și nu mai pot continua fără a le simți durerea crâncenă. Iar mărturiile părinților de îngeri mă dezintegrează mental. E atâta durere!

 

Încă se dezbate, pe tabere, cum ar fi trebuit gestionat acel dezastru. ÎNCĂ SE MAI DEZBATE! Managerii și miniștrii vieții au făcut ce trebuia, nu au nicio culpă, suntem noi niște afoni în medicină și nu pricepem că existau interese oculte ca acești copii să fie salvați în alte țări, ambasadele făceau presiuni, ei au rezistat eroic. Probabil urmează să ni se explice că Acinetobacter baummanii, Pseudomonas aeruginosa, Stafilococcus aureus meticilino-rezistent, Clostridium difficile, Klebsiella pneumoniae sunt vitamine necesare supraviețuirii.

Dar, în tot acest iureș odios, au existat și medici care si-au pus sufletul și toată știința pe masă pentru a salva, cu mijloace rudimentare, dar cu multă dăruire, pe cei care aveau nevoie vitală de ajutorul lor. Unii dintre ei au și vorbit despre neajunsurile sistemului, despre dezorganizarea cronică, despre lipsurile majore. O parte dintre ei au avut parte de mustrări, de represalii pentru că încă, la noi, domnește frica de adevăr, să nu cumva să îl aflăm, să ascundem repede mizeria sub preș, pentru că marii medicii sau profesori sunt și politicieni, pentru că nu le pasă, pentru că interesele lor le sunt puse în pericol.

E trist că încă se mai dezbate bunul-simț. E trist că cei implicați în tot acel dezastru, de la mic la mare, nu au dispărut de pe scena publică sau nu au fost destituiți din pozițiile de decizie pe care le-au ocupat. E revoltător că tupeul ăsta cinic continuă și că nu există o limită a decenței. Cum e posibil ca un medic, participant direct la dezastrul numit Colectiv, manager, organizator, să ne explice, doct, că au făcut ce trebuia și să apere totodată și politicienii implicați? În ce lume strâmbă trăim? Cum profesează astfel de specimene fără suflet?

 

Dacă ar fi fost copiii lor acolo tot atât de mult tupeu ar avea? Dacă ar fi fost copiii lor acolo, în clubul groazei, tot aici, în țară, ar fi fost tratați pentru că, în afară, clinicile aveau interese mari financiare? Tot atât cinism ar fi afișat? Oare cu bunul-simț cum stau? Mai au așa ceva?

 

 

Sursa foto:  Alexandru Socol BSK

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1856887340996009&set=a.480287825322641.111442.100000242825272&type=3&theater

2 comentarii

  1. firdeiarbainbataiavantului

    N-au avut şi nu vor avea bun simţ niciodată. Altfel nu ne-ar râde în nas în fiecare secundă, cu tupeu şi dispreţ. Păcat că poporul ăsta nu prea are coloană vertebrală.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Daca aveti profil de Facebook, cititi comentariile de la postarea acestui articol. Sa vedeti ce crede lumea paralela, pentru ca nu vreau sa cred ca traim in aceleasi dimensiuni cu asemenea specimene.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s