Ploaie, vânt, Genunchele rezistă

Peripețiile omulețului de tinichea.

Agitație mare pe scena politică. Partidul mamut se încovoaie, se răsucește, se screme, se chinuie înfiorător. Toată țara urmărește pe chipul acestor bravi oameni de stat nuanțele de cafeniu-ruginiu, cu ușoară tentă de gri-plumburiu (na, că mi-a ieșit și o rimă).

Doamnele de stat și de partid au onoare, flutură demisii cu stil, cu mare demnitate. Câtă eleganță! Cât rafinament într-un gest atât de plin de încărcătură! Mă simt profund atinsă de această finețe!

Un alt domn, mai singuratic, a fluturat, pare-se și el demisia. Ceva cu demnitate, dacă am reținut bine. Putea face mai mult, bineînțeles, dar situația dezastruoasă, greaua moștenire, tehnocrații ăia răi, constelația planetelor… Putea face sute de kilometri de autostradă. Cred că s-a pierdut o mare valoare, nu-i mai rețin exact numele. Greu de revenit după un asemenea șoc.

Daddy pare un pic mai palid zilele astea. Mustața, însă, rezistă. Cred că e de la oboseală. Nu e ușor ca, în fiecare seară, când pui capul pe pernă, să te macine grijile țării, grija oamenilor în general. E greu, e foarte greu.

Toată floarea cea vestită a partidului godzilă este agitată, în alertă, cu mintea, bineînțeles, la binele poporului.

Numai Genunchele pare relaxat. Numără “i”-urile din ouă. Încă nu știe dacă ceea ce fac doamnele cu onoare se numește eroare sau greșeală. Dacă își poate cere scuze de pe acum pentru demisia viitoare. Dar nu, stai,  asta ar fi o eroare, nu și o greșeală, concluzionează fericit. Acum se gândește serios de ce la clasa 0 nu sunt deja incluși copiii de 0 ani. La clasa întâi de 1 an. Matematic, ar fi mult mai ușor de calculat. Uite o idee pentru proiect de lege. Și le facem tuturor, ca să nu mai audă comentarii răutăcioase de la neaveniți care habar n-au, manual unic. Același. Tuturor. Hm, pâna la ce clasă? A XII-a, evident. Când copiii ar avea 18 ani. Ia, stai, de la 0 la 18… da, 18 ani.

Dar, șșșș, trece Daddy. Nu pare prea fericit. Să se facă mic? Hm, este deja. Să pară gânditor și preocupat? Asta dă bine. Daddy îi bate o palmă pe umăr. Genunchele înroșește, se fâstâcește și spune răspicat: “pe mine se poate baza toți! Scriu demisi, curăț plagiate, le albesc, desfințez ce e de desfințat. Pun pe cine vreți, unde vreți. Om de bază, trăiți!” Daddy mustăcește pământiu și trece mai departe.

Omulețul nostru din poveste răsuflă ușurat. Își poate continua planurile mărețe. Se gândește că, poate nu ar fi rău, în săptămâna altfel, să fie organizate excursii la moaște. Copiii ar fi foarte fericiți. Familia din Voluntari e un foarte bun exemplu de urmat. Asta da grijă pentru oameni. Moaștele sunt viitorul nostru anticipat. Da, și poate să-i îmbrăcăm pe toți elevii la fel de acum încolo. Toți, uniforme identice. I se pare o idee foarte bună. Toți, la fel. Genial!

Hm, toate ca toate, dar cu Baltagul ce să facă? Nu știe, genunchele le are cu matematica. Nici nu știa că e cu bătaie. Cum să o joace p-asta? Aa, da, o pune pe profa-vedetă ceva consilier.

Hai că merge totul ca uns!

Partidul e bine. Daddy nu știe. Doamnele au stil. Iar babele se piaptănă.

Acest text este rodul imaginației mele. Orice asemănare cu personaje reale este, realmente, pur întâmplătoare.

Sursa  foto: WorldArtsMe