Gabiland sau Tristești?

Pandelești sau Vaidecapulnostruland? Nu m-am hotărât.

 

Cum nu locuiesc, încă, pe Lună, obișnuiesc să încerc să mă mișc prin satul capitala noastră. Aici, la noi, la capitală, totul este de coșmar poveste, totul merge mirific ca pe roate.

Pe ce mă bazez? Păi, concerte pe bani publici ca aici nu cred că găsiți în alte locuri. Serios. Sunt minunate. Și banii cheltuiți pe ele la fel. Minunați.

Transparența instituției numită Primărie este totală. Serios. Oamenii se înscriu, legal, pe liste pentru a participa la ședințele publice ale Consiliului, când se alocă banii noștri, iar jandarmii, într-un mod absolut transparent, îi dau afară, îi îmbrâncesc. E foarte frumos ce se întâmplă. Astfel, cei care ar trebui să participe la aceste ședințe, stau, într-un mod transparent, pe hol sau afară. Înăuntru, rămân doar angajații Primăriei. Totul într-o transparență desăvârșită, țin neapărat să precizez.

Vă spuneam de poveste, ce tot zic, de basm. De Paște, de exemplu, unde ați mai văzut iepurași mai frumos spânzurați ca la noi? Sau ouă? Sau târgul absolut inutil minunat?

Sau interviuri mai spontane ca la Primăria vieții? Ah, avea deja lavaliera montată? Eh, detalii. Pe banii noștri oricum. Detaliile. Şi lavaliera.

Nu mai știu cum e cu spitalul acela pentru care se garanta că se poate face transplant de plămâni și pe hol. Hol dezinfectat, bineînțeles. Chiar n-am mai urmărit subiectul. Oare câte or fi făcut?

Dar cu ocazia furtunii de zilele trecute, am realizat cât de norocoși suntem. Serios. Atâția oameni frumoși în jurul meu. Blocați. Cu toții. În trafic. O atmosferă de sărbătoare plutea în aer. Toată lumea claxona. De bucurie. Mai ieşea câte un şofer din vreo maşină. Gesticula ceva. Fiecare îşi manifestă cum poate veselia. Oricum, am avut timp cu toții să admirăm, în detaliu, cum, pe ultima sută de metri, muncitorii încercau să mai repare stâlpi despre care cred că atunci aflaseră că există. Câte 3 muncitori pentru un stâlp. Ah, am uitat să spun ceva și despre eficiență. Da.

Pentru că așa se face. Dacă afli că urmează un fenomen meteo extrem începând cu ora 18, le spui copiilor să plece de la școală la ora 17. Firesc, nu? Așa zic și eu. Bineînteles că la ora 17.30 ne distram cu toții pe străzi. Nerecunoscători ce suntem! Așa au auzit și copiii noștri toate înjurăturile glumele zilei. Minunat!

Aici, noi, la capitală, suntem conduși de o familie pioasă, tradițională. De interese.

Cu un pic de noroc, poate o să aibă prilejul să simtă mândria noastră întreaga țară. Am înțeles că, datorită succesului din capitală, preafericita noastră ar vrea sa candideze, firesc, la Președinție. Eu cred că poate așa scăpăm nu veți regreta o asemenea alegere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s