Mentorii

Dascălii care rămân o viață cu noi.

 

Am făcut o promisiune, într-un comentariu la un articol anterior (https://ganduripixelate.com/2017/09/06/lipsa-coeziunii-noastre/ ), pe care, prin intermediul acestui articol, o voi onora.

În toți anii mei de școala, am avut, ca noi toți, profesori de valoare, profesori care și-au făcut datoria, profesori care ar fi putut, liniștiți, să practice alt “sport” și dascăli care au împărtășit cu noi o parte din sufletul lor, din caracterul si modul lor de gândire. Despre aceștia din urmă îmi voi așterne gândurile mai departe.

 

Despre Domnul Rădulescu auzisem multe povești până să apară in fața noastră în calitate de profesor de limba română. Se spunea că este un om dur, care nu face niciun fel de concesii și extrem de exigent. După primele ore de limba română, acest om mie îmi părea venit din altă dimensiune. Manualul îl foloseam arareori, și atunci doar pentru lectura unui text obligatoriu din programă. În rest, Domnul Rădulescu era, pentru mine, un soi de enciclopedie, o călătorie în lumea scriitorilor despre care ne povestea ore în șir, un gramatician desăvârșit, care nu tolera abateri de la normele academice nici dacă eram in sala de sport și un om pentru care argumentația era suportul principal în orice dezbatere. Domnul Rădulescu, astăzi, pentru mine înseamnă un stil de gândire, pe care nici nu am realizat cum și când l-am asimilat, bazat pe logică, pe argument, pe onestitate si sinteză.

Există dascăli pentru care timpul nu se oprește când sună clopoțelul, ci atunci când sunt convinși că elevii lor au înțeles, că au cuprins profunzimea noțiunilor predate. Despre acești oameni, care ne ating viețile, se vorbește prea puțin, se scrie prea puțin, asta, poate, și pentru că sunt oameni modești, care trăiesc din împlinirea pe care au resimțit-o pentru fiecare reușită a elevilor lor și pe care i-a durut sufletul pentru fiecare dezamăgire a lor.

Aceștia sunt acei oameni despre care povestim toată viața, care ne conturează sistemul de valori, pe care noi, mai departe, îl împărtășim copiilor noștri. Ei sunt cei care deschid mințile copiilor, care le stimulează, constructiv, imaginația și care nu-i încorsetează în șabloanele programelor școlare, ci evaluează esențialul, predau și argumentează esența materiei lor. Un astfel de dascăl, cu mândrie o spun, a fost și mama mea, acum, o liniștită și împlinită femeie la pensie. Prin ochii foștilor ei elevi citesc, de fiecare dată, bucuria reîntâlnirilor lor cu ea, o îmbrățișează cu drag de parcă nu s-au mai văzut de „ieri”. Sunt momente de  încărcătură emoțională, de mândrie și de respect pe care cu greu le pot reda în cuvinte.

 

Pentru acești oameni și pentru copiii noștri, merită să cerem, neobosit, un sistem modern de învățământ. Trebuie să conștientizăm că fiecare zi pierdută în acest haos organizațional și metodologic e o zi pierdută pentru copii și pentru dascălii de valoare pe care încă îi mai avem. Trebuie doar să-i prețuim îndeajuns…

 

Sursa foto: https://www.linkedin.com/pulse/three-keys-finding-great-mentor-marillyn-hewson