Cand cinismul, lacomia sau nepasarea ia vieti.
Recunosc, de la bun-inceput, ca sunt incercata de o furie si o revolta legate de ultimele dezvaluiri ale furturilor din domeniul sanatatii incat, cu greu, imi astern gandurile rational.
Ma intreb oare cat ii vom mai suporta? Sunt o mana de oameni care ies, aproape in fiecare duminica, pentru a-si manifesta nemultumirea fata de tot ceea ce se intampla. Credeti ca acesti oameni ies numai pentru ei? Eu ies pentru copilul meu, pentru cei care chiar nu pot iesi, pentru cei bolnavi care isi asteapta, lipsiti de speranta, tratamente sau diagnostice corecte si pentru cei care nu mai sunt printre noi, pierzandu-si viata asteptand, in zadar, tratamente ce le-ar fi putut salva viata, sau, pur si simplu, din culpe medicale.
Astazi, doi medici de elita sunt nevoiti sa paraseasca acest sistem bolnav. Iar noi suntem anesteziati. Privim cum s-a furat sistematic din bugetul sanatatii, citim, tot mai des, cazuri disperate de oameni care nu mai au solutii pentru ei sau copiii lor si ma intreb care sunt perspectivele?
Cruntul adevar este ca si noi suntem partasi al acestui dezastru. Noi am tacut atatia ani, am suportat, ne-am adaptat, poate ne-am si resemnat.
Politrucii nostri au ca singura preocupare justitia si cum sa o anihileze. Atat. Oamenii mor din cauza lor, iar ei incearca sa fuga, prin orice metode, de raspundere, sa mai fure un pic, cam cat o piscina sau o masinuta. Am rostit de atat de multe ori cuvantul “coruptie” incat, aproape, ca nu-i mai percepem sensul. Coruptie inseamna FURT, HOTIE de la noi toti, din banii pe care noi ii dam statului ca sa se ingrijeasca de noi. Oamenii astia, majoritatea politicieniilor alearga dupa functii strict pentru a putea prospera, atat si nimic mai mult. Cand am avut oameni onesti in guvern, nu erau buni, televiziunile urlau, era nasol. Mai-marii sanatatii ieseau pe toate posturile sa improaste cu noroi atunci cand se incerca curatarea sistemului. Li se zdruncina cutuma. Poate piscina nu mai putea fi construita. Poate verisorul sau fiul nu mai prindea acea functie “buna”. Sau, si mai rau, poate indraznea cineva sa ii intrebe cum au acumulat ei aceste averi fabuloase. Va imaginati tsunami-ul?!
Oamenii astia nu au rusine, nu au masura, nu au constiinta, dar poseda, in cantitati uriase, multa lacomie, cinism, abilitati speciale pentru a fura si multa imaginatie pentru a duce la capat aceasta sarcina.
Sunt cativa medici onesti si de valoare care semnaleaza neregulile. Oare celorlalti medici onesti din sistem le place ce se intampla? De ce tac? Sunt oare atat de putini? De ce nu ies sa lupte pentru dreptul la viata al pacientilor lor? De ce nu ies sa lupte pentru depolitizarea functiilor din spitale? De ce nu ies pentru a lupta pentru sansa lor de a lucra intr-un mediu curat? Schimbarea ar trebui pornita si din interiorul sistemului, nu o putem noi impune, la nesfarsit, in strada.
Eu nu inteleg, iar teama nu este o scuza. Teama ne-a adus aici.
sursa foto: http://clipartbarn.com/robber-clipart
Gânduri Pixelate 
Medicii seriosi sunt din ce in ce mai putini. Sunt divizati, ca in multe alte domenii, cei care vor sa faca bine pacientilor si cei care vor doar functii bine platite.
Lipsesc adevaratele asociatii ale pacientilor, care sa lupte pentru drepturile lor, pentru un contract cu Casa de Asigurari, care sa specifice exact care sunt drepturile pacientilor pentru banii pe care ii platesc la sanatate, bani care sunt deturnati de 27 ani.
ApreciazăApreciat de 1 persoană