Oda inchinata lenei.
Lenea este, bineinteles, un substantiv feminin. Cum ar fi putut sa fie altfel?! Astazi, ea este sarbatorita zilei, 10 august, zice-se, fiind Ziua Internationala a Lenei.
Astazi, m-a vizitat un gand tare comod, fara chef. Genul ala de gand care iti spune: baai, ce-ti bati capul?
E ceva timp de cand ma tot gandesc care sunt solutiile cele mai bune pentru viitorul copiilor nostri. Stiu ca daca noi nu vom face nimic, fix nimic se va si intampla. M-au frapat multe lucruri exact aiurea in scolile noastre. Cum e sa pice tavanul salii de sport, iar copiii, printr-o minune, sa fie in vacanta si nu cate 3 clase acolo?
Cum e sa stam toti parintii unei clase sa ne ajutam copiii in memorarea mecanica a statelor americane si a capitalelor lor? Vreo 2 luni numa’!
Cum e ca, timp de 3 ani, o profesoara care preda o materie de examen sa treaca pe la ore cam cand e zi cu soare sau are chef si atunci insotita de studenti?
Cum e ca, timp de 4 ani, o diriginta sa se adreseze elevilor cu apelativul “Nesimtitii Pamantului”? Foarte tare, nu?!
Cum e ca la matematica ordinea predarii sa fie ceva de genul: triunghiul, sfera, unitati de masura, dreptunghiul, cubul? Logic, nu-i asa?
Dar astazi e ziua gandului meu lenes. Azi nu-si bate capul cu lucrurile astea. Pana la urma, eu si fiica mea, pe bucatica noastra, ne vom descurca. Pana la urma, sa-si mai bata capul si altii cand ajung sa dea cu capul de sistemul nostru de invatamant minunat.
Azi e ziua in care gandului meu nu-i pasa.
Gânduri Pixelate 