Gand alternativ

Depresia.

Am descoperit muzica in liceu. De la imprumutatul cartilor in gimnaziu, in liceu, schimbul cu casetele U2, Depeche, Metallica, Queen devenise sportul preferat in pauze, intre doua chiuluri in barul de vis-a-vis.

Mai tarziu, in facultate, am descoperit curentul rock-alternativ, iar de atunci, cam asta e muzica pe care o ascult oricand, cu care am nesfarsite playlist-uri. Iar oamenii acestia, care mi-au fost sunetul tineretii, a caror muzica imi umple sufletul si ma defineste in momentele cheie ale vietii, au inceput sa ne paraseasca rand pe rand.

Solistii trupelor INXS, Nirvana, Alice in Chains, Stone Temple Pilots, Soundgarden, Linkin Park si multi altii au cazut secerati de aceasta boala necrutatoare numita depresie. Da, se poate spune ca si combinatiile ucigatoare de droguri, in supradoze, cu alcool ar constitui un factor major de risc. Dar cauza primara a consumului, a dependentei, a izolarii psihice pleaca din neantul creat de acest „microb” parsiv numit depresie.

Mii de randuri scrise de experti, de studii fara finalitate, de specializari, de training-uri, tratamente si de pseudocredinte, in atatia ani si nu parem, ca specie umana, sa intelegem aceasta stare a organismului, o legam de tot felul de statuturi sociale prin studii fara impact. Unii dintre acesti oameni mentionati de mine mai sus aveau familii, cu multi copii.

Citeam zilele trecute un studiu care leaga depresia de infectii nedectate sau de traume puternice ale copilariei care, ambele, au ca rezultat inflamari ale unor zone ale creierului (detalii aici: http://www.telegraph.co.uk/health-fitness/body/are-we-thinking-about-depression-all-wrong/), iar tratamentul, in aceste cazuri, ar fi inutil, fara efect. OK, foarte frumos, si, mai departe? In cate secole am putea ajunge de la o cauza reala la un tratament punctual?

Nu propun tratamente pe care nu le am pentru ca eu cred ca noi, ca specie, nu mai suntem adaptati mediului in care traim si solutii pentru asta sunt peste ceea ce pot eu face. Dar ceea ce pot eu face este sa scriu despre asta, despre faptul ca am pierdut o generatie de muzicieni care au ridicat standarde atat de inalte incat locul lasat de ei, pur si simplu, ramane gol, despre faptul ca inca este un subiect tabu in societatea noastra si inca nu se face suficient studiu real, de profunzime.

Concluzionand, noi, ca specie, vrem sa cucerim spatiul, sa descoperim planete locuibile, sa descoperim apa de Marte, undele gravitationale, civilizatii extraterestre. OK! Plecam de pe Terra, calatorim ani lumina, dar daca, odata ajunsi acolo, suntem loviti toti de… sa zicem… depresie?! Hm?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s