This is the post excerpt.
Ciupeşte-mă
Nu foarte tare. Atât cât să ştiu că nu visez. Atât cât să nu-ți mai reconstruiesc chipul din memorie. Atât cât să nu te mai caut, inconștient, cu privirea oriunde m-aş afla. Atât cât să ştiu că acum vei rămâne lângă mine. Atât cât să ştim, amândoi, că nimic altceva nu mai contează. Ciupeşte-mă Uşor,…
Cafea cu gânduri
Neagră. O vreme a fost cu lapte şi un strop de zahăr. Now is black. Am ieşit de câteva luni bune din lumea politică. Acum doar „admir”, când şi când, de pe margine, spectacolul oferit de către actorii politici. Despre cei aflați la guvernare nu pot spune decât atât: un dezastru. Dacă n-ar fi atât…
Despre iertare
Dacă tu ai fi clapele albe, strălucitoare, ordonate, eu aş fi bemolii şi diezii, negrele, uneori mate, care dau fie tonul trist sau optimist, fie dezacordul. Noi doi suntem piesa nescrisă încă, ne va cânta un copil la un curs oarecare de pe o partitură rătăcită. Va zâmbi. Va fi un cântec hai-hui. Ca un…
In caffè veritas
Cafeaua cu gânduri Când a trecut aproape un an? Cum te-ai furişat atât de adânc în sufletul meu? Cum de te exişti, minune? Şi cum de ne-am găsit? Azi mi-am îmblânzit și eu cafeaua cu un strop de lapte şi un pic de zahăr. Cu picioarele strânse la piept şi cu o cană plină şi…
Burn out coffee
Când oboseala devine odihna zilnică. Pâna la urmă, în lumea asta, ce contează? Zilele trecute, din nişte poveşti întâmplătoare, am primit vestea că un om pe care l-am respectat enorm, un om cu o inteligență uluitoare şi cu un simț al umorului debordant, nu mai este printre noi de aproape un an. Mi-am simțit lacrimile…
Serendipity
Pe aripile întinse Pe zborurile neobosite Să nu laşi priviri învinse Să nu stingi visuri nerostite. Pe urma zilei de mâine Să nu calci cu durere Pe lacrima urmei de ieri Să săruți cu putere. Cuprind umbra brațelor tale Şi de dor n-o pot desprinde. Atingi umărul umbrei mele Şi la pieptul tău îl poți…
Trece lebedele-n zare
Eu mă uit. Ele dispare. Bine ai revenit, tristețe! Nu ți-am dus dorul, dar iată-te aici. Sã te țin la piept, poate îți e frig, până la urmã afară ninge. „În luna lui Marte.” Cum am ajuns din nou împreună? Printr-un „fericit” concurs de împrejurări, evident. Te-aș strânge tare în brațe, nu aş vrea să…
Un strop de primăvară
Picături de gânduri. Vis. Uneori un zâmbet. Alteori lacrimi. Tocmai s-a încheiat prima ploaie de primăvară. Încă februarie. Am ieşit afară să o simt. Până la piele. Rece. Cuminte. Pătrunzătoare. Uneori e mai uşor să plângi în ploaie. De dor. Și să zâmbești că nimeni nu observă, nimeni nu întreabă da’ de ce?, da’ ce…
Curățenia de iarnă târzie
Mulți ani amânată. Mult prea mulți. Pe când aveam cam 3-4 ani, la bunici, exista tot timpul în curtea casei lor o dună maaare de nisip fin pe care îl cuprindeam în pumnişori şi îl aruncam, ziceam eu, în Soare. Apoi îl priveam, cumva cu încetinitorul în mintea mea, cum străluceşte atunci când pluteşte în…
Despre două cafele. Cu şi fără zahăr.
Despre el. Despre mine. Despre noi. Despre când ştii că e pentru totdeauna. Pur şi simplu ştii. Două cafele, vă rog: una amară, fără zahăr, fără lapte şi o a doua cu muuult zahăr şi lapte. Mulțumim! Cum stăteam eu aşa frumos, cocoțată pe un maldăr de deziluzii, dureri şi speranțe irosite, cu un suflet…
Gânduri Pixelate 